Concurs: Câştigă „Teorema lui Almodóvar” cu Vellant şi 1001arte.ro!

Gala conspiraţiei

După cum aţi văzut, săptămâna asta avem de a face cu un autor invizibil. Cu o mască ce ascunde, după cât ni se spune, un chip desfigurat în urma unui accident de maşină. Câţiva detectori de conspiraţiuni planetare, cărora li s-a adăugat o mână de iubitori ai Binelui şi Frumosului, nu vor sau nu pot să creadă asta. Unii sunt constituţional sceptici, alţii constituţional optimişti. Şi cu constituţia omului nu poţi să te joci. Cu ce avem de a face aici? Marketing, semnele apocalipsei sau o tragedie umană? Cine se ascunde în spatele numelui de Casas Ros şi al măştii? E acesta începutul unei noi ere? Vom purta cu toţii măşti în 2050?

. Îi aşteaptă şi pe ei un premiu.  Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, Vellant sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi premiaţi pe măsură. Recapitulăm: 3 premii-cărţi, pentru comentarii, mail sau blog, de luni până vineri. Comentaţi?

Share

Post Author: Cristian

44 thoughts on “Concurs: Câştigă „Teorema lui Almodóvar” cu Vellant şi 1001arte.ro!

  • […] Participa acum la acest concurs ! […]

  • Maurentiu

    (10 mai 2010 - 12:01)

    E marketing cu m de la minority. Cum sa debuteze un european alb, cult si inteligent? Pe cine intereseaza asta? Noi tre sa ne implicam in problemele minoritarilor de tot felul, crezand ca traim in raiul alb.

  • Alex Moldovan

    (10 mai 2010 - 12:16)

    Ai vorbit ca un adevărat european! Alb, cult şi inteligent 😀

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 12:33)

    pentru a avea o viata e nevoie de un chip..si lucrul asta cel mai bine il stie antoni,ramas mutilat la varsta de 20 de ani in urma unui accident de masina.de atunci,pentru a nu demonstra nimanui fata sa cubica,traieste retras intr-o mansarda genoveza,da lectii de matemetica pe internet si cultiva pasiunea lui pentru lectura,mai ales pentru Newton.dupa 15 ani de ”salbaticie”Antoni se decide sa scrie autobiografia sa,convins ca ar fi un subiect demn de un film de Almodovar.a-i da curaj in aceasta interprindere si sa infrunte noua lume e chiar intalnirea cu marele registru dar mai ales dragostea Lisei,un delicios trans brazilian,ai caror ochi pot privi fara teama si dispret chipul sau picassian,din contra chiar incercand sa il recreeze.in cautarea unei dificile impacari cu lumea,Antoni descopera multumita Lisei,ca poate exista frumusete si dincolo de barierile armoniei.

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 12:37)

    m-a induiosat mult povestea acestui domn,aseara am citi pe liternet pana la 4 dimineata…deja m-a cucerit,ce mai..si totusi e atat de trist sa stii ca o multime de oameni traiesc in spatele unei masti indiferent daca sunt sau nu sunt desfigurati…cutremator sa afli cat de puternic poti fi in aceste situatii,pregatit sa incepi totul de la zero,miraculoase caile dragostei si dorinta de a simti ca traiesti…

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 12:40)

    si mi-a placut muuuult cand spune:”O portocală s-ar întâlni cu o ecuaţie, un copac cu un fluture, un rinocer cu o dansatoare de flamenco, iar eu, de fapt quarcurile [2] mele care dansează, risipite, m-aş bucura de aceste întâlniri întâmplătoare.”mi-nu-nat!!

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 13:24)

    am mai auzit si ca ros casas era crezut inexistent deoarece nu se arata niciodata in public.
    ideea romanului este stralucitoare,actuala si preocupanta in acelasi timp.de ce consideram fata unica categorie posibila?poate cineva fara fata sa se simta fiinta omenesca si sa fie acceptat asa cum e?m-am indragostit de povestea acestei persoane care,pierzand forma fetei sale a trait pe marginea unei prapastii mentale…

  • adrianio

    (10 mai 2010 - 13:26)

    Da…. marketing, masca.
    Interesant marketingul cartii. Se face publicitate acestei carti pe toate canalele. Este scrisa de un om ce a suferit un accident si care este desfigurat. Dorinta de a vinde aduce in prim plan handicapul scriitorului. Nu era oare mai bine sa nu se stie depre suferinta lui si sa fie tratat ca un om intre ceilalti oameni? Ar fi fost sansa lui de a se simti ca atare. Insa marketingul accentueaza handicapul scriitorului. La urmatoarea carte scrisa de el oare ce noi considerente de marketing vor fi luate in calcul? In definiv inteleg ca autorul urmareste tocmai o integrare dupa o lunga absenta, iar modul in care este vanduta cartea nu face decat sa-i ingreuneze integrarea.
    Masca … foarte frumos comentariul de mai sus „si totusi e atat de trist sa stii ca o multime de oameni traiesc in spatele unei masti”. Da … modernismul, concurenta dintre oameni … publicitate „nu-ti refuza nici o placere” …. craciunul si toate sarbatorile confiscate de marile campanii publicitare … uitam de noi, uitam de apropiati, uitam de tot si ne indreptam nauci spre nicaieri ….

  • Alex Moldovan

    (10 mai 2010 - 13:27)

    Văd că cineva chiar îşi doreşte cartea asta 🙂

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 13:39)

    moldo…si aici esti dirijor??e clarrr…nu o sa castig in veci si pururi:))
    @adrianio:dincolo de publicitati si campanii incearca sa privesti partea buna a lucrurilor,poate mai exista oameni in situatia eroului si asa isi mai descretesc si ei fruntile si crede-ma e scrisa intr-un mod atat de ..cum sa iti spun,nu prea gasesc cuvantul potrivit,coplesitor,real totodata..cand incepi sa citesti cu greu lasi jos cartea din mana ..iti spun io,ca nu am avut norocul sa citesc cartea si a trebuit sa ma chiorasc pe liternet pana la 4 dimineata si inca n-am terminat..ca am ochii cat cepele..

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 13:39)

    te referi la miineeee???

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 13:41)

    da fara vrajeala,scuzati ca fac abuz de comentarii,dar…pe mine m-a cucerit,m-a emotionat,m-a enervat,dar mai ales…m-a chiorat!!:))

    • Cristian D.

      (10 mai 2010 - 15:17)

      Aşa e. Cărţi care cuceresc, emoţionează sunt peste tot. Astea care-şi chiorăsc cititorii sunt din ce în ce mai rare.

      • mihaela patrascanu

        (10 mai 2010 - 15:22)

        da asa e..dar daca nu am cartea..si in italiana nici nu stiu daca a iesit,si chiar daca e,prefer sa o citesc in romana..:))

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 14:04)

    javascript:MM_openBrWindow(‘imagini04/teorema_lui_almodovar_prez.jpg’,”,’width=600,height=416′)

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 14:06)

    da…am vrut sa atasez o fotografie in care se vedea scriitorul,cu caligula,dar se pare ca nu am reusit.

    • kame

      (10 mai 2010 - 19:56)

      o fi cu caligula? cam greu de crezut:) intr-adevar, dupa wiki, caligula asta „a declansat doua conspiratii impotriva sa”, dar totusi…

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 14:08)
  • Ciprian

    (10 mai 2010 - 19:15)

    O postare pe blog despre cultura la romani, cu referire la 1001arte.
    Succes proiectului vostru!
    http://zisinoapte.blogspot.com/2010/05/cultura-la-romani.html

    • Cristian D.

      (11 mai 2010 - 14:28)

      O, mulţumim. Şi felicitări pentru blog, e amuzant şi inspirat.

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 21:07)

    mai…cartea asta iti vine s-o mananci ,nu alta..fara paine,fara sos,fara nimic,asa..naturè..

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 21:09)

    si-mi pare rau ca nu am diacriticile la mine,dar aici in tara asta sunt considerate clandestine:))

    • Alex

      (10 mai 2010 - 22:08)

      Se poate sa ai dreptate in ceea ce priveste diacriticEle, dar un spatiul tastat subtil dupa semnele de punctuatie ar fi sublim. Peace! 🙂

      • mihaela patrascanu

        (11 mai 2010 - 13:21)

        da ai dreptate…cum observ tu esti un maestru in chestiile astea.peace si tie.

  • ora25

    (10 mai 2010 - 22:18)

    după un calcul simplu, vom purta cu toţii măşti: jumate din noi măşti funerare, jumătatea tânără măşti de gaze.

  • ora25

    (10 mai 2010 - 22:19)

    aaa, micuţii încă nenăscuţi dar concepuţi cât de cât, cu ultimele resurse, vor purta la acea vreme măşti de oxigen.

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 22:25)

    uraganul ora a sosit:))

  • Cristian D.

    (10 mai 2010 - 22:26)

    De pe vremea când experimentam lumea ca un bal mascat, în aşteptarea bombei.

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 22:31)

    eu asa o masca nu o doresc nimanui:((

  • ora25

    (10 mai 2010 - 22:31)

    oricum, cei mai adaptaţi vor fi sudorii.

    • Alex Moldovan

      (11 mai 2010 - 9:06)

      Să nu uităm sudoriparele…

      • ora25

        (11 mai 2010 - 9:43)

        să nu uităm nicicând! sudoriparele sunt ca trandafirii un simbol al iubirii 😀

  • Cristian D.

    (10 mai 2010 - 22:33)

    Ei vor fi şi primii demascaţi.

  • ora25

    (10 mai 2010 - 22:48)

    la asta nu m-am gândit. speram să fie un cumul de măşti. adică toată munca lor de-o viaţă se va duce pe apa sâmbetei? şi aşa, chiar dacă se va duce, încă sper că va interveni o mască de scafandru care să-şi culeagă surata din adâncuri.

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 23:08)

    da..cum ar fi masca de fier…

  • ora25

    (10 mai 2010 - 23:10)

    masca de fier ar fi numai bună pentru anemici

  • mihaela patrascanu

    (10 mai 2010 - 23:18)

    opa..am aflat ca domnu antoni traieste la roma.pfiu…ce mica e italia asta…cand te gandesti ca e la doar 3 ore de orient-express departare de mine…mai-mai ca m-as duce sa ii cer un autograf..pentru pisicu meu,nu pentru mine..de altfel,noi impartim totul..ne intelegem bine de obicei…

  • mihaela patrascanu

    (11 mai 2010 - 17:00)

    oricum ceea ce ma intriga mai mult e faptul cum a rezistat el sa stea singur 15 ani,fara sa vada pe nimeni,fara sa vorbeasca nimanui..si mai ales in Genova unde se prea stie ca genovezii is cei mai zgarciti dintre pamanteni..au un caracter a la fridolin..putea sa isi ia o pisica,un caine sau macar un porumbel …parca era altfel..singuratatea e hidoasa,eu inteleg ca omul mai are nevoie si de intimitate dar nu in mod exagerat…eu daca l-as cunoaste l-as intreba cum i s-au parut cei 15 ani,daca i s-au parut dubli sau injumatatiti,l-as mai intreba daca isi auzea gandurile de atata singuratate ce il inconjura..oare tacerea aia atat de mareata nu il stingherea?nu a simtit niciodata nevoia sa iasa in lume si sa traga un urlet puternic sa ii elibereze greutatea ce o tara inauntru?

  • valiDCB

    (12 mai 2010 - 8:51)

    foarte interesanta cartea :X:X ar fi super sa o castig.. dak nu, o sa o cumpar si tot o citesc. :))

  • Ana-care-aduce-ploaia

    (13 mai 2010 - 15:46)

    Mai, parca prea amestecam viata omului cu cartea. Iar asta cu masca e veche, pare-se nemuritoare. De ce sa nu intelegem de aici ca, atunci cand eu nu spun pe net ca sunt Ana lui Manole sau a cui oi fi eu (a cui vreau eu sunt, ca sa nu se-nteleaga aiurea) si nu-mi pun poza pe facebook ca sa nu ma comenteze baietzashii ca sunt emo, gothica, buna de gagica sau de secretara, atunci imi pun si eu o masca. In sensul asta, masti avem cu totii de pe acum, nu mai trebuie sa asteptam 50 de ani. De fiecare data cand incercam sa spunem ceva si sa se auda, sa comunicam ceva despre noi si nu vrem sa se retina din tot ce avem pe suflet ca suntem blonzi sau bruneti, ca avem pistrui sau strungareata. Asa ca, desfigurat sau nu, marketing sau nu, mie mi se pare de admirat faptul ca a gasit un mod de a scrie despre el, sau despre cum vede el lumea, avertizand prin povestea (repet, adevarata sau nu) lipsei chipului ca nu vom afla decat despre mintea lui.

  • Cristina Georgescu

    (13 mai 2010 - 22:39)

    Masca, desigur. Bineînţeles şi Omul. Un om contemporan expus în vitrina momentului, ca într-un imens colosseum, spre a-i fi hotărâta soarta într-o luptă de la inceput inegala.
    Masca este un vechi arhetip sub care se poate ascunde atât binele cât şi răul; fascinanta masca sub care ne ascundem toţi pentru că, poate, altfel nu ne-am putea suporta nici noi înşine adevarata faţă.
    Adevărul este că oamenii poartă mască încă de la începutul lumii, şi vor purta şi în 2050.
    Se va schimba, poate, doar consistenţa acesteia sau modelul, cu toate ca ar fi de dorit sa se schimbe puţin şi oamenii de după măşti. După ce model, asta ramâne de văzut.
    Sub numele de Casas Ros este Omul, cu problemele apărute de când cu deschiderea cutiei Pandorei. Şi acesta merită toata atenţia ca si prezumtia de nevinovatie. Sa il citim, deci!

  • mihaela patrascanu

    (14 mai 2010 - 17:44)

    si m-a mirat mult faptul ca dupa accidentul avut din vina unui cerb,el nu i-a urat asa cum ar fi facut multi altii..ar fi putut sa ii deteste,sa ii fugareasca ,sa ii vaneze asa numa de ciuda,sa ii scuipe ar fi putut…dar el nu..mai mult a adoptat unul..si ii mangaia coarnele…ce frumos si dulce,aproape copilaresc..

  • Ana lu' Manole

    (14 mai 2010 - 21:18)

    Sa-i spuna cineva si Mihaelei ca a castigat premiul.

  • mihaela patrascanu

    (14 mai 2010 - 21:58)

    daaaa….am aflat.. flat.. lat.. at.t..tt..mersi frumos!!!!la toti!!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *