Concurs 1001Arte şi Editura Vinea: Herta Müller

Pentru concursul săptămânii am pregătit ceva deosebit. Inspiraţi de vizita Hertei Müller în România şi de ecourile evenimentului despre care am scris şi noi aici: Herta Müller, Premiul, Patria şi Circul, punem la bătaie un volum de poeme-colaj apărut la Editura Vinea în ediţie bilingvă (traducerea Norei Iuga). Despre  “Im Haarknoten wohnt eine Dame – În coc locuieşte o damă”, citiţi mai multe aici: Herta Müller, “În coc locuieşte o damă”.

„tăcerea se plimbă in măr

mereu pe-acelaşi trotuar

ca nişte doamne cu câini

ca numele prin ziar

ca iscoadele pe-aleile verii

ca nasul după mizerii

si placa din gură discret

şi-a pus-o musca-n pahar

şi m-a tras de şiret”

Un “om-invizibil” c-o muscă-n chip de papion, aşa apare, în colajul Hertei Müller tăcerea. Şi întrebarea sună aşa: cum ar “arăta” tăcerea  dacă voi aţi fi fost ilustratorii acestor versuri?


. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs,  sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.

Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.

Recapitulăm: premii în cărţi pentru comentarii, mail sau blog, de vineri până marţi. Comentaţi?

Share

Post Author: Cristian

25 thoughts on “Concurs 1001Arte şi Editura Vinea: Herta Müller

  • ana eliza

    (9 octombrie 2010 - 16:44)

    o sufragerie cu lustra candelambrica si peretii ipsosati angeleste din care lipseste televizorul. sugestie: ar putea arata ca o gaura neagra in perete

  • Adela

    (9 octombrie 2010 - 21:26)

    drept simetrie din portret,
    prelingere a ochiului cochet,
    umbra a degetului inelat,
    suier al vantului deocheat.
    nu-i palarie singura pe lume
    care mergand la pas saltat
    sa nu isi simta golaciunea
    in capul parasit, lasat curat…
    nu-i brat sa pipaie tacerea
    asa cum omul isi resimte fierea
    incatusata de durerea
    unei iluzii
    ah.. ce gluma.. s-a dus cu rasuflarea..

  • wallentin

    (9 octombrie 2010 - 21:49)

    tacerea :)ca un curcubeu al gandurilor intr o imagine marita de apopierea cuvintelor, departata in amintire ..

  • Liliana Ştefan

    (9 octombrie 2010 - 22:47)

    tăcerea e ascunsă după
    cuvinte mute şi ştirbite,
    după vorbe blonde, nesemnificative,
    e un ţiuit cam surd şi orb,
    o glumă bună la tinereţe,
    un bolovan greoi la bătrâneţe,
    o seară uneori ideală sau o dimineaţă eternă,
    apropierea caldă a sufletului iubit,
    tremurul mâinii ce simte iubirea,
    căutarea, zbuciumul, aleanul orelor de vârf,
    pleoapele ce cad cuminţi înainte de culcare,
    respiraţia înceată a celui iubit,
    spionul mârşav din agitaţia zilei,
    tâlcul clipelor suferficiale,
    dansul timid al îndrăgostiţilor,
    precum şi fiorul răspunsurilor suspendate în neant.

  • theo

    (10 octombrie 2010 - 15:11)

    ar arata cam ca poporul roman, d’aci si de aiurea, desenat pe o coperta invizibila, cu cerneala transparenta a limfei celor ce-au udat (inutil) trotuarele in decembrie 89.

  • daniel

    (10 octombrie 2010 - 15:24)

    De unde reiese că domnişoarele ştiu să fie mai poetice… Aveţi grijă, totuşi, să n-o depăşiţi pe Herta, că e concursul dumneaei.

  • Albert Cătănuş

    (10 octombrie 2010 - 19:10)

    am vrut să scriu un poem despre tăcere, un poem ca un film surdo-mut

    cu niște oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată
    şi personajele scrumează pe jos în bucătărie
    vorbesc vulgar și se pișă noaptea pe pereți
    înjurând toți pensionarii
    care au cultivat roșii și castraveți în spatele blocului
    dar apoi am zis că e mai bine să nu mai scriu nimic
    mai bine îmi privesc tatuajul și fumez ascultând piese cinice
    poate așa voi avea șansa să ajung la capătul poemului
    m-aș pune și pe mine printre eroi
    un tip înalt, slăbănog
    cu un frate dependent de heroină
    căruia nu-i place să alerge
    nici să asculte oamenii
    dar totuși un personaj secundar
    un tip pe care îl uiți imediat
    care moare undeva pe la mijlocul filmului
    fără ca nimănui să-i pese
    asta-i tăcerea un răget prin vene
    i-aș pune un nume comun
    vasile, traian, ilie
    cu studii medii, fără job și fără tată
    genul de om care mie îmi aduce aminte de peștii din acvariu
    ăia gri care deschid gura larg în fața geamului și apoi se ascund în nămolul de pe fund
    cu privirea interminabilă de victime de război

    asta-i tăcerea o muzică sacră
    într-o zi am să povestesc tuturor despre viața mea dublă
    am să destup o sticlă din vinul adus din Spania
    ușa am să o las larg deschisă
    voi scoate paharele de la mama, paharele acelea pe care le păstrez pentru ocazii speciale
    voi pune masa din bucătărie în mijlocul sufrageriei
    și am să las pe oricine va dori să îmi asculte povestea vieții
    voi așeza toate pozele cu iubita mea peste tot prin casă
    la baie, la bucătărie, la intrarea în apartament
    voi scoate cadourile de la ea
    voi suna toți prietenii care au plecat de mult dintre noi
    pe tata, pe bunicu’, am să scriu copiilor din Africa despr ea
    pentru că toți trebuie să o cunoască
    vii, morți, săraci, bogați
    absolut toți trebuie să-mi cunoască povestea vieții
    și ca totul să fie perfect am să țin un discurs
    în mijlocul sufrageriei
    un fel de
    hai să vă spun și vouă de ce nu ies din casă cu zilele și scriu poezii pe toate site-urile literare
    e o poveste lungă
    tăcută ca un tren personal
    să bem un pahar de vin pentru ea
    ea, este aici cu mine
    nu o veţi auzi pentru că tace
    iar tăcerea ei
    ţine loc de inimă, de plămâni, de palme

  • Valentin

    (10 octombrie 2010 - 19:42)

    Tacerea ar „arata” cam ca o pestera in care oamenii ar intra sa mai ia o gura cunoastere

  • nextval

    (10 octombrie 2010 - 19:51)

    colaj siaj sauvage pierdut la spate
    pierdut pentru aproapele meu
    cu spatele la zid
    vorbesc limbi moarte ca și tine
    cu fața la zid ai culoarea scrumului
    ca și acest colaj ca și acel colaj
    ca și cum ai crede că rostești
    ca și cum ai crede că însemni ceva
    pentru mine

    ca și cum aș fi fost de-al vostru
    am scris pe capul chilug
    al propriului copil
    cu un comprimat de di-carbo-calm
    numele vostru
    al celor pierduți
    în afară de ioan, matei
    și alți câțiva.

  • cris

    (11 octombrie 2010 - 10:44)

    tacerea e o pisica incolacita pe un gard, peste care cad petale dintr-un zarzar.

  • daniel

    (11 octombrie 2010 - 10:57)

    Ce-or fi ăia „pereţi ipsosaţi angeleşte”? I-a dat cu ipsos un înger? Mă rog, eu credeam că un înger e o fiinţă spirituală care îl slujeşte pe Dumnezeu; da’ dacă câştigă şi el un ban în timpul liber, cine se pune-mpotrivă?
    Sau, poate, pe meşter îl chema Angelescu? Şi era şi înger în acelaşi timp? Ce potriveală, domnule!…Sau, mai degrabă, reise clar că limba adamică, în care era o corespondenţă perfectă între nume şi lucruri, era româna. Ura! Ce-am descoperit, monşer! Dar, ca să nu mi se urce la cap, îmi spun că, prin contribuţia mea teoretică, abia am devenit mai mare decât un puric…
    Şi, apropo, o „lustră candelabrică” o fi totuna cu un „candelabru lustric”?

    Cu tot riscul de a apărea drept cel mai rânced dintre pedanţi, parcă trebuie să vă spun ce-am aflat şi eu de la alţii, mai mari ca mine: arta vagului necesită o precizie extremă. Iar concizia e o condiţie necesară – deşi nu suficientă – a poeziei. Dacă acumulezi un şir nesfârşit de detalii, poezia se plictiseşte şi se duce să locuiască în altă parte.

    Cu oarecare respect, al vostru
    Censorinus Magnus

  • Adrian

    (11 octombrie 2010 - 11:06)

    Chipul tăcerii nu se vede. E o umbră cu mâini. Ea smulge aripile muştelor ce cad dintr-un ceas stricat, cu geamul spart.

  • laura

    (11 octombrie 2010 - 11:16)

    tacerea e-o doamna oarba si muta,
    ce-n colturi stinghere sopteste cuvinte;
    e un gand ingrat de lumina,
    zdrobit de ziduri scrijelite.

    e-o floare uscata, ce-si trage seva din file de carte veche,
    intre cuvinte pierduta si nori de intuneric.
    este o doamna oarba si muta,
    ce-n colturi stinghere sopteste cuvinte.

  • Liana

    (11 octombrie 2010 - 12:57)

    tacerea? majordom al clipelor de taina

  • […] concursul săptămânii, 1001 arte v-a pregătit ceva deosebit. Inspiraţi de vizita Hertei Müller în România şi de ecourile […]

  • […] tăiate ordonat şi fără banderolă curată, nici un poet mare n-ar mai fi aşa de mare. Aici (http://www.1001arte.ro/2010/10/concurs-1001arte-si-editura-vinea-herta-muller/) e însă un concurs pe care vă invit să-l consultaţi cu încredere în aşteptarea unor […]

  • erika

    (11 octombrie 2010 - 17:47)

    fetele tacerii…..SUPERB

  • Cojanu Sebastian Daniel

    (11 octombrie 2010 - 22:33)

    Tacerea e rasaritul Soarelui
    miscarea norilor pe cer
    caderea stelelor in Cosmos
    o privire
    un zambet ascuns
    gandul ce-ti trece prin minte
    un pahar de apa
    Un apus de Soare

  • virginia rus

    (11 octombrie 2010 - 23:55)

    eclipsa totala de soare

  • armanda

    (12 octombrie 2010 - 4:58)

    tacerea asta se plimba, cu siguranta, printr-un oras din care nu au plecat – ce pacat!!! – omuletii singuri si tristi ai comunismului disperarii…
    omuletii aceia ai lumii predecembriste care nu se plang – nici de trotuarele strambate de demolari, nici de teroarea timpului pierdut la cozile infernale, ci incearca sa se adapteze…
    de aceea costumul urban arboreaza, cu maretie ai crede, interesantul luciu al aripii de musca si marul – banalul si atat de cuceritorul MAR, poate cel din Biblie – ascunde draga de Tacere…
    poate…
    orasul e mai vesel acum, cand ne prefacem atat de bine ca nu ne pasa…

  • Rudy

    (12 octombrie 2010 - 16:41)

    … ca O iarna privind.

  • Juriul 1001Arte

    (13 octombrie 2010 - 12:44)

    Vă anunţăm că juriul 1001arte a dezbătut în cursul acestei dimineţi spinoasa problemă a alegerii unui premiant. Vă mai anunţăm că s-a dezbătut în zadar. Aşa că s-a recurs la metoda hazardată a tragerii la sorţi, fiecare dintre membrii juriului având câte un favorit la care nu a dorit să renunţe nici în ruptul capului.
    Aşa că premiul merge la CRIS („tacerea e o pisica incolacita pe un gard, peste care cad petale dintr-un zarzar”).

  • cris

    (13 octombrie 2010 - 15:24)

    yeeeeeeee…am castigat, multumesc:)

  • gabbis

    (20 octombrie 2010 - 12:35)

    Tacerea…asemeni unui caine cu lesa pierdut prin intuneric…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *