1001arte.ro

CAPETE, MÂINI ȘI VARIAȚII DE TENSIUNE

[UN]RELATED TIMES AND TOPICS
Artist: Vali Chincișan (RO)
Curator: Cristian Cojanu

Vernisaj: 29 iunie 2017, 19:00
29 iunie – 3 septembrie 2017
MNAC – Palatul Parlametului, etaj 4

Fragmentele de identitate personală la care avem acces conștient (observațiile proprii sau ale altora despre credințele, sensibilitățile, superstițiile, opiniile, excentricitățile noastre) sunt parte a unui puzzle despre care știm cu siguranță: a) că are o soluție și b) că această soluție emancipatoare se află ascunsă în spatele percepției, a cinematicii profane a vieții cotidiene. Căutarea adevărului despre noi înșine ia forma unei gherile zen, a nevoii de meditație superioară desfășurată împotriva rafalelor simbolice ale secundelor. Nu întâmplător timpul fizic e ilustrat prin mișcarea egală a unui pendul și prin bătăile inimii – ambele vibrații sonore, fond al narativității acțiunii, sfârșit al contemplației. Numim impropriu „flux al conștiinței” cavalcada de idei, cuvinte, sunete, imagini, care ne folosesc creierul drept cutie de rezonanță. Majoritatea sunt doar reflexii, ecouri a ceva ce se întâmplă în afara noastră. Avem convingerea intimă că numai oprindu-ne din traficul neîncetat, din participarea la viețuirea interconectată a furnicarului uman de care aparținem, avem șansa de a ne regăsi, de a ajunge la o ecuație personală în care să ne recunoaștem. Opusă mișcării continue a realității, arta produce asemenea mijloace de înghețare a timpului în still (desen, pictură, sculptură, instalație) sau încapsulare în loops (artă video, sculptură kinetică). Hibride în tehnică și expresie, lucrările din expoziție conduc o esență monistă personală prin încercările iluziei, seducției temporale și criticii sociale contemporane.

EN
The personal fragments of identity that we have conscious access to (our own or others’ observations about our beliefs, sensitivities, superstitions, opinions, eccentricities) are part of a puzzle we know for sure: a) that it has a solution, and that b) this emancipatory solution lies hidden behind the perception of the profane cinematics of everyday life. The search for the truth about ourselves takes the form of a zen guerrilla, of the need for superior meditation carried out against the symbolic bursts of the seconds. It is not accidentally that physical time is illustrated through the equal movement of a pendulum and through heartbeats – both sound vibrations, the basis of narrativity of action, end of contemplation. We improperly call this cavalcade of ideas, words, sounds, images that use our brain as a resonant box “the flow of consciousness”. Most are just reflections, echoes of something that happens outside of our own selves. We hold the intimate belief that only by stopping our partaking in the uninterrupted traffic or our involvement in the interconnected life of the human formicary to which we belong, we have the chance to find ourselves, to reach a personal equation in which we recognize ourselves. Opposite to the continuous motion of reality, art produces such means of freezing time in still (drawing, painting, sculpture, installations) or time encapsulation in loops (video art, kinetic sculptures). Hybrid in technique and expression, the works in the exhibition lead a personal monist essence through the attempts of illusion, temporal seduction and contemporary social critique.