Adrian Preda – Limbile moarte ale viitorului / Future Dead Languages

16174612_1232352910179488_4611815111857159615_n

 

Alarmele ecologice funcționează emoțional prin apelul la eurile noastre viitoare. Atât încălzirea globală cât și iminența unei a șasea extincții se dovedesc eficiente prin această adresare directă. Ne revendicăm identitatea din viitor, ne definim ca permanent în drum spre ceva, atât individual cât și ca specie. Dar același factor care face ca știrile despre amenințările ecologice să fie atât de citite și importante în discursul public este și combustibilul unei ecuații iluzorii. Căci tratarea lor din perspectivă cosmică și localizarea în viitor amputează tentativele de a acționa simplu, ieftin și local. Mai mult, prezentul e trivializat, gândirea de tip aici și acum fiind depășită de amploarea pericolelor care ne pasc. În continuare pentru un stat african va fi mai greu să găsească finanțare pentru lupta împotriva braconierilor decât pentru un laborator din California care promite xeroxarea biologică a mamuților lânoși (chiar dacă banii necesari sunt de zeci de ori mai mulți, iar clonarea unor celule moarte nu ar permite decât apariția unor mutanți de tabloid). Orice este devenire, dezvoltare, luare in proiect și este asumat in numele unui viitor iminent (și prin asta, oarecum ireluctibil), percepția publică fiind una de pericole copleșitoare, de o scară nemaiîntâlnită până acum. Doar delegarea celor mai buni dintre noi cu o autentică responsabilitate patriarhală, de stat bigbrother, care are de facut alegeri dure globale, spre un bine pe care cetatenii nu il pot intelege incă, poate schimba ceva, . Estimp, Ecologistii si alarmele lor locale, mărunte, rurale sunt infantilizate, feminizate în reality showul știrilor de televiziune. Ei sunt copiii care plang la taiatul porcului, nestiind ca din el vor manca cu placere in zilele ce vor urma.

Discutiile medievale despre existenta unor forme ale sufletului specifica pisicilor sau cateilor aveau ca telos/intemeiere eventualitatea mantuirii neamului pisicesc sau canin (și nevoia de a fi înconjurați și după marea trecere de animalele pe care le-am iubit). Dar, mai ales, cautau sa gaseasca prin diferente specifice noi argumente pt exceptionalitatea existentei spiritului omenesc, copie a Intelectului Divin, nu doar indreptatit, ci obligat prin esenta sa se intinda peste tot Universul. Daca nu s-ar comporta ca atare, omul nu ar mai fi ceea ce este, in locul emanatiei divine ramanand o identitate stirbita, incapabila sa reprezinte creatia. Dar ubicuitatea spiritului nu se manifestă într-un spațiu vid, e participare și conectare la ritmurile și vibrația unor existențe superioare. Derek Parfit se referea la anii in care traim ca la cea mai critică perioada a istoriei umane, deoarece traversăm momente in care probabilitatea sa fim singuri in Univers este cea mai ridicată din istoria omenirii*. Nicicând altădată nu am fost mai copleșiți de unicitatea noastră în Univers, nicicând nu a fost existența umană mai izolată de alte existențe. Niciodată cerurile nu au fost atât de pustii (ce lume exuberantă popula Olimpul în antichitatea greacă, în câte lumi stratificate cântau corurile de îngeri mai apoi).

*Între sloganele ecologiste cele mai răspândite găsim: Save earth…..It’s the only livable planet. There is no alternate of earth so far, Save earth, secure the future, Better earth means better tomorrow, etc.

În lucrările lui Adrian Preda se aud ambele voci, cea activist sonoră (dar asimilată mass-entertaimentului, montată în reality show) a amenințărilor ecologice (Fashion Prey, Drift, Stint) și cea pasiv ironică, a perspectivei cosmice confiscată de un viitor de nicăieri (On Celestial Bodies). În expoziție, picturile apar ca serii de fotograme iconice bruiate continuu de zgomotul asurzitor al tranzitului dinspre un trecut neasumat (tirul cu boi), printr-un prezent invizibil din cauza vitezei cu care îl traversăm spre ceva ce nu putem spune acum exact ce e. Poate mântuire, poate doar un mâine care va semăna cu azi, poate rezolvarea tuturor problemelor, poate fi moartea, poate amânarea unui deadline într-o lume a unor new millenials, locuind în bule suficient de aerisite. (Cristian Cojanu)

5 2 5 2 4 11

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Share

Post Author: Cristian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *