Artiști: ion bârlãdeanu | nicolae comãnescu | suzana dan | dumitru gorzo | gili mocanu | adrian preda | tara von neudorf | ecaterina vrana | marian zidaru
Curatori: cristian cojanu | alexandru davidian
”Există în folclorul mediteraneean câteva dări de seamă despre demonii casei. Creaturi infernale, se nasc și împrumută caracteristicile locatarilor. Cei mai cunoscuți aparțin vetrei, focului și sunt întrupări ale aerului respirat de stăpâna casei. O casă cu multe hornuri, cu mult fum este o locuință ideală pentru acești demoni domestici. Alții posedă cuierul și biblioteca, pe când alții își duc veacul sub pat. Când în casă se mută alți locatari, apar demoni noi. Lupta dintre generațiile de demoni creează neînțelegeri în casă, boală, certuri, copii palizi și lipsiți de voioșie. Demonii neguțătorilor sunt lungi, cu gheare uriașe, pe când cei ai agricultorilor sunt mai degrabă bondoci, însă cu o mușcătură mortală și aproape lipsiți de coadă. Între ei nu există pace. Marea majoritate a demonilor preferă noaptea, demonii preoților și ai vameșilor sunt însă condamnați le veghe eternă. Demonii artiștilor și ai prostituatelor sunt frumoși și sensibili și nu se dau în lături de o anumită cochetărie. Sunt singurii care pot avea ochii albaștri, iar pe spate le strălucește adeseori o coamă de păr blond sau roșcat. Zulufii lor ascund însă gheare, ce pot ridica un miel în aer, și canini în stare să se înfigă în lemn. Urmele de pe ușile caselor locuite de aceștia arată fară putință de tăgadă de ce sunt în stare acești dinți tari ca oțelul.
Dacă sunt izgoniți din casă de un grup demonic învingător (și asta se poate întâmpla exclusiv din cauza proastei organizări de care dau dovadă demonii-artiști), paguba provocată locatarilor e pe măsură. Neavând aripi, nu pot zbura, în schimb picioarele lor din spate, mici în stare naturală, se pot lungi într-atât încât, în nopțile cu lună plină, urinează cu nesaț pe balcoanele primelor etaje sau chiar prin câte o fereastră uitată deschisă de vreo slujnică amorezată.
De la conștința colocuirii cu demonii, Evul Mediu a asemănat diverse acte umane cu posedări demonice. Acte ca reflectarea sau cultul imaginii pe care modernitatea le-a recuperat în numele rațiunii ca acte artistice.”
(Cristian Cojanu)
Un proiect 1001 ARTE & H`art Gallery
