Vineri, 12 iunie 2015, are loc vernisajul expoziției Ștefan Iacob – Ecotopia. Demonii. Evenimentul începe de la orele 19.00 pe str. J.L. Calderon, la nr. 80 (lângă Grădina Icoanei) și este susținut de 1001arte.ro și H`art Gallery.
ECOTOPIA
Abolirea metaforei a fost cerută oficial de Royal Society din Londra în secolul XVIII. O lume în care valorile ṣi metodele de instaurare a lor fuseseră dovedite ca universale inaugura era adevărurilor ṣtiinṭifice ṣi a luptei contra erorilor ṣi necunoscutului. În discursul oficial sunt identificate cele două surse ale răului: ignoranṭa ce lasă lucrurile la hatârul întâmplării ṣi natura (o gheenă întunecată din care provin pericolele). O nouă lume conturată de o limbă nouă: afirmaṭiile ei derivă din axiome, exprimarea ei e demonstraṭie, ipoteză, concluzie. Credinṭa că limbajul matematic e modelul după care realitatea a luat fiinṭă se transformă în religie oficială. Giambattista Vico, profesor italian (ṭară a cărei artă era îndeobṣte condamnată pentru abuzul de metafore) are o revelaṭie: matematica e sigură, indubitabilă ṣi lipsită de pericole reale pentru că e o creaṭie umană și doar ceea ce omul a creat poate fi cunoscut pe deplin. Isaiah Berlin îl redescoperă după 300 de ani ca pe cel care avertizează asupra complacerii în acest joc pe care l-am inventat din frica de necunoscut.
Trăim în oraṣe gândite pentru noi în numele unor legi ṣtiinṭifice, locuim în aceste plăsmuiri matematice care sunt creaṭiile arhitecturii. Am izolat pericolele naturii în cuṣti paralelipipedice ṣi le-am expus în grădini zoologice. Frica de alteritate nu a dispărut cu totul (există în continuare războaie etnice ṣi conflicte interreligioase), dar existenṭa petrecută exclusiv în limita zonelor de confort a devenit regula. Pe vremuri, doar aristocraṭia ṣi-o putea permite – ṣi nici ei nu erau scutiṭi de intrigi; azi este dreptul clasei de mijloc.
Colajele digitale ale lui Stefan Iacob se adresează narcisismului contemporan occidental. Realizarea lor este ea însăṣi ilustrare a efortului de a evada din ecuaṭiile zonei de confort: artistul e ras în cap ca budist, a aṣteptat timp de câteva ore în spatele obiectivului o reacṭie a cămilelor, a urmărit cu cameră și trepied un balon căzut în Slovenia. Credinṭei voltairiene că raṭiunea umană e pretutindeni aceeaṣi ṣi că bunul-simṭ corect aplicat va ajunge pretutindeni la aceleaṣi concluzii, îi apar în faṭă realităṭi contemporane care ne ameninṭă construcṭia lumii: dezastre ecologice pe care bunul-simṭ nu le poate remedia. Ceea ce a rămas după ce am decupat o lume esenṭialmente neregulată geometric dacă nu amorfă cu formele pătrate ale raṭiunii.
Dislocarea teraselor geometrice ridicate de raṭiune a continuat cu erodarea încrederii în artificialul sociologic, în europocentrism (antropologic), în estetic ṣi funcṭionalism în structurile civile ṣi în regulile politice. Chiar ṣi în medicină ṣi fizică raṭiunea a suferit. Abandonului postmodernist al raṭiunii i se substituie imagini familiare, asaltul realităṭii asupra simbolurilor oraṣului – zona matematică de confort – primind un corp artistic.
(Cristian Cojanu, coordonator proiect)
Share
