Cartea pe care o scoatem la concurs săptămâna asta se numeşte Manualul canibalului şi e scrisă de Carlos Balmaceda. Argentinian născut la Mar del Plata în 1954, Balmaceda e jurnalist şi autor a patru romane: La plegaria del vidente (Rugăciunea vizionarului) (1999), El evanghelio de Evita (Evanghelia Evitei) (2003), Manual del caníbal (Manualul canibalului) (2005) şi El punal de Dido (Pumnalul Didonei) (2007). Un scriitor solid, de formaţie mai degrabă clasică, în care se găseşte cumva strânsă experienţa a peste o jumătate de secol de romancieri sud-americani înzestraţi. Nu-mi place să ofer spoilere, aşa că n-o să vă spun dacă acesta este, într-adevăr, un manual de canibalism sau avem de-a face, aşa cum se întâmplă adesea, cu folosirea unui titlu înadins senzaţionalist pus de autor în scopul atragerii de cititori dornici de exotic şi scandal. O să vă spun doar că, în măsura în care acceptăm că oamenii, de când se ştiu ei, nu fac altceva decât să se mănânce între ei, chiar dacă metaforic vorbind, aproape toate cărţile pe care le citim vizează canibalismul, într-o formă sau alta a acestui omenesc, prea omenesc obicei.
Boooon. Noi vă oferim manualul, domniile voastre ne oferiţi instrucţiuni de folosire, ca să spunem aşa. Duamnelor, domnişuarelor şi domnilor. Să presupunem că sunteţi pe o insulă. Din Oceanul Pacific, bine-nţeles. Naufragiaţi. Apă, cât China. Sărată, dar este. Mâncare, ioc. Ultimele douăzeci de sarmale au fost mâncate cu cinci zile în urmă, la fel şi ultimele două caserole de mici şi bere. Descoperi brusc că partenerul tău de croazieră are nişte copane apetisante şi că aceasta ar putea fi ultima ta şansă de supravieţuire în această lume mare şi frumoasă. Să n-o mai lungim, da?
Silit să alegi între viaţă şi moarte, îţi mănânci partenerul sau nu?
. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, Vellant sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.
Recapitulăm: premii în cărţi pentru comentarii, mail sau blog, de vineri până marţi. Comentaţi?
Informaţie de ultimă oră: în situaţii excepţionale, se poate acorda şi un premiu-surpriză, potrivit unor criterii secrete, cunoscute doar de organizatori…
Share
78 thoughts on “Concurs 1001 arte şi Vellant: manualul canibalului”
Castiga cartea “Manualul canibalului” de Carlos Balmaceda | Concursuri Online
(1 octombrie 2010 - 13:55)[…] Participa acum la acest concurs ! […]
Concurs de weekend: manualul canibalului « alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:01)[…] 1001arte, după cum […]
mihaela patrascanu
(1 octombrie 2010 - 14:04)cum sa iti mananci partenerul?insula aia sunt sigura e plina de resurse trebuie sa cauti,sa exploatezi.desi am vazut eu odata un film unde supravietuitorii unui zbor au inceput sa se manance intre ei.da’ acolo era altceva.nu era o insula asa,nu era absolut nimic acolo.iar in ”lost” am vazut eu ca nimeni nu a mancat pe nimeni.ce,fructele ne sta in gat?
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:06)Fructe? Când ai carne!?!?!
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:11)… mă aştept la o dezbatere morală de cea mai înaltă ţinută!
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:14)‘ca-l-ar mama pe el de băiat! eu am mai multe teorii şi cred că o să am mari probleme cu sistematizarea. pentru asta am nevoie de mai multe informaţii. vă intersează dacă l-aş mânca de viu? sau dacă l-aş mânca de mort?
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:15)pentru început cred că i-aş interzice să-şi mai roadă singur unghiile
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:22)care unghii?
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:27)cred totuşi că aş gusta mai întâi o bucăţică. n-are rost să tranşezi ditai partenerul când poate că nici nu-i bun la gust. e drept, aş încerca mai multe reţete. dar pentru început cred că m-aş mulţumi să-mi dea mâna şi juma’ de-mpărăţie.
holicica
(1 octombrie 2010 - 14:29)da’ cine’a zis ca tre’ sa’i mananci direct inima? cred ca m’as satura cu copanelele apetisante. ba ne’am satura amandoi.
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:31)😀 😀 în general, unghiile de la degete, dar nah, dacă ar mai avea şi altele, să zicem că ar putea primi din când în când. să nu-mi facă mie crize de hipocalcemie!
cum care degete?!
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:34)oricum, ţesutul se reface. dacă mănânci la bunul simţ, câte puţin în fiecare zi, când termini al doilea copan, deja primul e ca nou.
holicica
(1 octombrie 2010 - 14:35)exact.parteneru’i Râmaru
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:36)în plus se ştie foarte bine că omul poate supravieţui bine mersi şi cu un singur rinichi. deci poate de Paşti, ar fi frumos s-avem un drob pe masă.
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:37)Păi pot fi unghiile de la mâini; de la picioare; unghiile tale, unghiile celuilalt, apropriate şi trecute în propria posesie 😀
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:39)ei, ale mele! eu cu ce mai curăţ carnea de pe os? 😀
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:40)Cu ghearele :))))
kame
(1 octombrie 2010 - 14:45)si cine-a zis pan’ la urma ca ala cari mananca oameni, fie ei si parteneri, e canibal. m-am saturat de definitiile astea, dom’le, prea le luam pe toate de bune
ora25
(1 octombrie 2010 - 14:47)nu mă întreabă nimeni cum l-aş prepara? nu? când aş fi avut atâtea să vă spun despre cum trebuie opărit copanul pentru a fi jumulit mai uşor, cum se pârleşte ulterior la foc iute, cum se marinează, cum se lasă la înăbuşit în suc propriu, cum se înţeapă cu furculiţa pentru a verifica dacă s-a frăgezit, toate astea fără să omori pe nimeni! nu? o ce păcat!
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 14:50)Am o întrebare pentru ora25: cum trebuie opărit copanul pentru a fi jumulit mai uşor, cum se pârleşte ulterior la foc iute, cum se marinează, cum se lasă la înăbuşit în suc propriu, cum se înţeapă cu furculiţa pentru a verifica dacă s-a frăgezit, toate astea fără să omori pe nimeni?
ora25
(1 octombrie 2010 - 15:05)vai, mulţumesc! toate acestea le puteţi face cu ajutorul unui singur aparat special! v-aţi chinuit până acum să jumuliţi şi să pârliţi copane apetisante murdărind toată bucătăria? v-aţi săturat de timpul pierdut cu verificarea gradului de frăgezire? copanele îşi pierd complet gustul în timpul preparării? e timpul să folosiţi jumulfripteuza turbo cu gheare profesioniste şi defibrilator cardiac bifazic.
ora25
(1 octombrie 2010 - 15:16)oricum, mie cel mai mult îmi place supa. şi pentru asta nu e nevoie să munceşti prea mult. e suficient să fierbi puţin copanul şi dup-aia partenerul poate să plece liniştit la cules de fructe pentru desert. nu cred că l-ar deranja nici pe el să îi serveşti o supă aburindă din când în când.
Mihai Bogdan
(1 octombrie 2010 - 15:17)au. partenerul meu poate sta linistit, sunt vegetarian. cum necum m-as descurca si as supravietui.n-as putea sa mananc un om, numai gandul mi-ar intoarce stomacul pe dos.cred ca ma tem sa nu ma manance el pe mine :))
ora25
(1 octombrie 2010 - 15:21)oricum, decât să te mănânce ţânţarii, mai bine să te mănânce partenerul.
mihaela
(1 octombrie 2010 - 15:34)Nu,nu,nu. Nu as putea sa fac asta niciodata! Oare pe acea insula nu as putea gasi alte resurse de mancare , ceva banane,fructe salbatice,nuci de cocos sau chiar pestii din ocean??
Si pe deasupra, daca l-as tine in viata pe partenerul meu ne vom ajuta reciproc, vom gasi noi o cale de evadare de pe acea insula. Eu asa cred.
Ori daca voi castiga si voi citi acea carte cine stie ce idei mai imi vin !?
Niciodata sa nu spui niciodata…
ora25
(1 octombrie 2010 - 15:34)copan la frigare: dupa ce este spălat şi bine scurs, copanul apetisant se săreaza, se crestează cu un cuţit ascuţit pentru a fi împănat cu usturoi, se freacă pe toată suprafaţa cu ardei iute, se adauga piper pisat şi maghiran. se frige pe grătar încins sau pe jar de carbuni, rotindu-se in timpul frigerii.
kame
(1 octombrie 2010 - 15:36)in sensul acelor de ceasornic
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 15:46)OK, vin cu precizări: despre acest tip de insulă vorbim:
ora25
(1 octombrie 2010 - 15:49)rasol de copan apetisant: spălăm bine copanul cu apă rece şi îl invităm într-un vas suficient de adânc încât apa să acopere genunchiul; îl lăsăm pe foc până dă în clocot; alegem spuma (dacă s-a format), după care adăugăm condimente şi morcovi. îl lăsăm să fiarbă la foc moale. În momentul când carnea se desface de pe os, ştim că s-a fiert. Pregătim hreanul, îl dăm pe răzătoarea mică (sau chiar pe râzătoare), punem un pic de lămâie şi îl amestecăm cu o bucăţele de avocado şi cu fâşiile de carne preparată, după care partenerul se poate retrage.
mihaela patrascanu
(1 octombrie 2010 - 17:04)mai railor mai ! haideti sa votam:cine e de acord sa ii trimitem pe ora25 si alex pe o insula pustie?ca sa vedem cine pe cine mananca primul..se accepta si pariurile!
Ora25
(1 octombrie 2010 - 17:43)eu nu pot fi de-acord pentru că alex a fost foarte bolnav în ultima vreme, a slăbit foarte mult şi prin urmare aportul de calorii ar fi sub necesarul zilnic recomandat.
mihaela patrascanu
(1 octombrie 2010 - 18:01)ba nu!ce zici?are niste falcute…moi,pufoase,fragede 😛 plus ca il ia pe sasha mereu dupa el si ala e grasut nu gluma.de abia poti sa il iei in brate.deci mai gandeste-te.2 la pretu’ de unu.
Moldovan Georgiana
(1 octombrie 2010 - 18:17)avand in vedere ca suntem parteneri, nu l’as manca nici cum. Chiar daca mi’ar placea sa incer carnea de om, dar bine facut si nu al partenerului meu. Mi-ar placea totusi sa vad un om cum mananca din alt om…ar fi interesant si superb 😀
Ora25
(1 octombrie 2010 - 18:35)păi eu altfel nu văd… adică vorba aia, măcar ştii ce mănânci. decât să mănânci necunoscuţi, mai bine un apropiat, un om în care poţi avea încredere.
Ade
(1 octombrie 2010 - 18:42)Eu nu as putea sa imi mananc partenerul, din simplul motiv ca nu as putea sa ii iau viata doar pentru a-mi satisface o nevoie bazala. Daca ne gandim la consecinte pe termen lung, , o posibila decizie de mancare a partenerului ar avea „beneficii” doar pe un termen scurt, iar ulterior, foamea va reveni, si atunci nu va exista nici macar acel partener, cu cine ai putea sa impartasesti aceasta suferinta, situatie care ar fi mult mai neplacuta. Suferinta in doi(impartasita) pare a fi mai mica decat de unul singur pe o insula 😛 Asadar, mancarea partenerului ar fi tot ceva temporar, dupa care urmeaza din nou foametea si ulterior moartea, ceea ce dovedeste ca ar fi un sacrificiu inutil.
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 20:01)Păi dacă vine un vapor salvator?
Ora25
(1 octombrie 2010 - 20:04)uau! îţi dai seama că începutul e greu! după ce-ţi mănânci partenerul, un vapor plin cu pasageri apetisanţi chiar că ar fi grozav!
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 20:05)Festina lente! Ca să nu zic mai mult…
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 20:07)La nivelul ăsta, indigestia e un pericol iminent.
Ora25
(1 octombrie 2010 - 20:11)să ştii că m-am organizat: o parte vor fi afumaţi, o altă parte puşi la sare căci tre’ să folosim şi sarea pacifică la ceva.
Cristian D.
(1 octombrie 2010 - 20:47)Şi apoi tre să ne omenim şi noi cu ceva.
Cristian D.
(1 octombrie 2010 - 21:12)A omeni sau a fi omenit.
alex moldovan
(1 octombrie 2010 - 21:13)Hm, comentezi?
Ora25
(1 octombrie 2010 - 21:15)asta-i întrebarea :D. măcâncă_ca să nu fii mâncat!
mihaela patrascanu
(1 octombrie 2010 - 21:27)intrebarea e ce mai mancam dupa ce terminam partenerul?sau dam la peste?
Ora25
(1 octombrie 2010 - 21:42)nu ai înţeles. partenerul nu se termină niciodată. doar am mai zis că ţesutul se reface. e nevoie doar de cumpătare.
Plesa Roxana Maria
(1 octombrie 2010 - 22:36)Bun sa zicem ca as incepe sa-mi mananc partenerul.Mananc azi,mananc maine,dar asta nu inseamna ca imi ajunge mancarea pentru cand se hotaraste cineva sa vina sa ne salveze.Asa ca prefer sa am companie,sa nu traiesc in singuratate,pentru ca asa putem manca fructe,poate prindem vreun peste… avem solutii.
gabi giura
(1 octombrie 2010 - 22:37)sunteti nebuni? ce discutii sunt astea? cu morcovi, cu usturoi? chiar nu va e frica? si la judecata de apoi? ha?… aud?
ce-o sa ziceti acolo?
ca mi-a fost foame rau… ca nu stiam ce fac…. ca am fost beat… pledez pentru nebunie temporara…
aud?
eu l-as manca numai daca ar fi ungur si ar dori transilvania, draga de ea:)
Ora25
(1 octombrie 2010 - 22:57)duamnelor, de câte ori să vă spun că nu moare nimeni şi că ţesutul se reface şi mai ales că cină mai romantică de-atât nu se egzistă? iar la judecată sunt sigură că va interveni pilda cu talanţii: ai avut un partener, de ce nu l-ai mâncat şi ai preferat o sinucidere lentă!?
mihaela patrascanu
(1 octombrie 2010 - 23:04)deci haideti sa inmultim talantii!
Ora25
(1 octombrie 2010 - 23:16)bine, văd că toată lumea are nevoie de hrană spirituală, nimeni nu apreciază reţetele deja oferite cu atâta generozitate. iată, vă voi ajuta să vă reorientaţi. i-aţi mânca sufletul? sincer!