Filiera Îngerilor
În vechime se vorbea mult despre îngeri. Era grupul muzical cel mai des invocat, personajul mulțime ce apărea in toate evenimentele zilei, cum auzim azi doar despre vreun sobor de preoți sau un cordon de jandarmi. Mai mult, fiecare om își avea îngerul propriu, ca potență maximă, ca ceea ce ar putea deveni în lume. În acest sens, corul îngerilor este suma desăvârșirilor noastre. Suma potențelor umane. De remarcat că nu avem o mulțime de generali sau de conducători, ci de muzicieni.
Căutarea îngerilor nu este însă la îndemâna oricui. Trebuie inițial un act mistic ce aparține unui tip distinct de imaginație: cea care nu deformează lucrurile, ci pleacă de la contemplarea încrezătoare a neantului. O pânză goală sau o pagină albă ajunge pentru început. E un tip de creație ca un joc infinit, în care nu știi niciodată unde vei ajunge, importante sunt regulile ascensiunii și determinarea. Nu știi cum vrei sa arate rezultatul final, ci, folosind o metodă pe care o rafinezi permanent, înaintezi spre forma pe care o vei descoperi la un moment dat. Apoi te vei opri in contemplarea lucrului creat. Încă plin de gânduri și de căutările propria, posedat încă de sufletul tău. Parcurgerea acestui traseu instaurează o lume intermediară, imaterială și hotărât antigravitatională, o lume a reprezentărilor pure, populată doar de imagini fulgurante, pe care o vei purta mult timp în minte.
Pentru Daniela Vîrlan, accesul la această lume este de o importanță vitală. În ea pășește de fiecare dată când, după o primă tușă caligrafică, va simți prezenta imaginară a unui peisaj, a unui chip, a unei flăcări. Dar cel mai adesea, vibrația abia simțită a aripilor unui înger. Abia atunci se poate obține privirea inversă, spre Pământ dinspre lumea îngerilor. Discursurile morale, ale solidarității, toleranței și incluziunii sociale pot fi, de asemenea, rezultate colaterale ale unei practici artistice autentice.
Text inspirat de cursul de angelologie și de cartea „Despre Îngeri” a domnului profesor Andrei Pleșu.