Calul de dar de 1 Aprilie

De intîi aprilie am fost ars și eu. Pe internet, niște artiști glumeți au postat imaginea cu statuia ecvestra a lui Carol I cu o intervenție cromatică în zona genitală. A calului, bineînțeles.Mai pe românește, animalul avea o pată roșie pe fudulii ca și cum ar fi fost proaspăt castrat. Lumea știe deja cît de apăsat îmi stau pe suflet anumite statui din București. Nu scap nicio ocazie să înjur Țeapa lui Ghilduș, Calul lui Codre sau Paiațele lui Bolborea. Împreună, aceste rușini grandilocvente care ma umplu de sfîntă greață de fiecare dată cînd încerc să mă duc liniștit spre parcul meu preferat, care e Cișmigiu, au costat contribuabilul mai mult de 6 milioane de euro. O delapidare odioasă, cu resursele respective se puteau angaja primii 10 artiști contemporani internaționali pentru a rezolva piața Palatului măcar. Sau puteam să cumpărăm ultima licitație de lucruri, lucrări și ustensile ale lui Brâncuși de vreo 10 ori. Noi ne-am decis să ne furăm căciula. Buuun. Cînd am văzut imaginea pe Facebook a calului castrat am exultat fără să mai verific dacă e adevărată
situația sau nu. Era o bună continuare a“corecturii” roșii aplicate Țepei de vis-a vis. Monumentul lui Ghilduș fusese vandalizat cu vopsea roșie exact la intersecția dintre gogoașa de bronz și țepușa de marmura. E o lovitură de maestru, bila pare că sîngerează iar artiștii care au făcut-o merită tot respectul meu. Văzînd și calul însîngerat m-am gîndit că acei artiști sociali au definitivat proiectul raspunzînd cu aceiași măsură impertinenței guvernanților și artiștilor delapidatori care au produs nenorocirile cu pricina. N-a fost să fie așa (era o păcăleală) și m-a apucat un dezgust și mai intens, efectul evident al unei speranțe înșelate. Sper ca măcar în al 12-lea ceas cineva să vină și să transforme schița internautică în realitate! Se găsesc măcar 2 artiști tineri dintre voi de după computere care să le aibă la fel de mari ca ale calului? Măcar unul?