1001arte.ro

Am să încep prin a repovesti o istorioară filosofică culeasă de Jean-Claude Carriere.

Un cîine întâlneşte o pilă: un obiect ciudat care-i stîrneşte brusc atenţia. Şi astfel, începe să o exploreze aşa cum ştiu câinii să investigheze realitatea – începe s-o lingă. După ceva timp de lins la pilă, câinelui începe să-i sîngereze limba. Însă, încăpăţînarea canină îl face să persevereze pînă cînd îşi dă seama că a început să-i placă gustul sîngelui. Cine mai poate să-l oprească acum?

Ocupația unui pictor este fie demiurgică fie este simpla gesticulație de saltimbanc. Imaginați-vă: vă aflați în fața unui dreptunghi alb și din materii colorate trebuie să transformați acea absență într-o prezență vizibilă care să comunice ceva. E un gest de o vanitate absolută, într-un fel acesta este păcatul artistului, paranoia face parte din job description. E un păcat luciferic care este penalizat în toate culturile. La vechii greci era denumit hybris, în context creștin este trufie, budismul găsește că orice atașament față de realitate te indepartează de o posibilă iluminare. Pe scurt, pictorul este din start pe o cale greșită. Cum poți scapa din acest cerc de foc? Păi singurul răspuns pe care eu îl intuiesc este următorul: scapi fie prin nebunie fie prin inteligență. Prima cale este acea a celebrului artist si urechea lui. Pictura devine terapie, disperare care te echilibrează temporar după care iți consumă sufletul, inima, organele, creierul şi, în cele din urmă, viața. Există totuşi şi varianta pictorului foarte inteligent care prin combinații succesive de experimente si strategii de abordare a luptei reușește să infațişeze întregul combat al pictorului cu vidul. E mai puțin dramatism însă mai multă claritate a demersului. Pictorul inteligent ne prezintă graficul luptei artistului cu lumea. E un fel de implicare parțială, artistul face cu ochiul publicului, e mai mult un prezentator decît un traitor al procesului. Anca Mureşan este un exemplu hibrid. E o pictura obsedata de centralitate, un horror vacui dezlănţuit. E o încercare de structurare prin aglomerare cromatică, fiecare centimetru pătrat de pînză mustind de informație. Acest tip de pictură obsedantă încearcă să anuleze dreptunghiul alb, e un Proteu care devine osatura şi carne prin asiduitate si consum psihic.

Anca Mureșan la H`art Gallery. Vineri, 21 decembrie 2012.