1001arte.ro

Raymond Queneau. O minte asemuită cu o cameră cu şemineu în jurul căruia stau adunaţi, discutând avântat matematicianul, lingvistul, poetul, eruditul şi artistul plin de umor ce îi poartă numele. Fondator al grupului OuLiPo, (din Ouvroir de littérature potentielle, Atelier de literatură potențială) care încerca să adune matematicile, poezia şi muzica în jocuri cu reguli fixe, autodefinindu-se ca „șobolani care își construiesc ei înșiși labirintul din care își propun să iasă” şi inventând o literatură combinatorică din care avem scrierile lui Queneau, Georges Perec şi Italo Calvino. Dintr-o curiozitate de erudit, descoperită în Grecia (raportând limba modernă a grecilor la greaca veche), se naşte fascinaţia pentru tensiunea dintre limba vorbită vs limba scrisă (academică), romane de o falsă (dar cu atât mai seducătoare) spontaneitate lingvistică ce îi aduc o celebritate pop (Zazie dans le metro), sau textele unor şlagăre ale momentului.

În 1961 apare Cent Mille Milliards de Poèmes (adică o sută de mii de miliarde de poeme, sau, după preferinţe, 10 la puterea 14 poeme).  În esenţă este vorba de 14 serii de câte zece versuri (similare ca rimă şi ritm), care se pot reordona apoi (scrise iniţial fiecare pe bucăţele de hârtie) la întâmplare pentru a genera 10 la puterea a paişpea sonete pline de înţelesuri adânci. Naţiunea franceză i-a fost probabil recunoscătoare pentru soluţia aleasă la editare (o carte puzzle), mai ales că citirea tuturor sonetelor ar dura (după ultimele calcule) peste 300 de milioane de ani. Avem mai jos, o aplicaţie flash menită să îi facă dreptate lui Queneau (sursa: aici). Deşi, sunt convins, cărţile lui o fac cu mult mai bine şi cu mult mai mult umor.

1001 arte:  Acesta e locul unde găsiţi lucruri şi oameni care ne plac, din cele pe puţin o mie şi una de arte ale lumii. Nu istorii complete, nici pasaje din lexicoane – pentru acestea există motoarele de căutare sau mai clasicele biblioteci, şcoli şi alte instituţii de binefacere ale societăţii.