1001 arte: G.K. Chesterton, „Omul care era Joi”

Primul lucru pe care îl va afla cititorul aplicat ce vrea să ştie de la alţii ce se află între paginile cărţii numite “Omul care era Joi” va fi, în mod inevitabil acela că are de a face cu o alegorie. Căci au trecut mai bine de o sută de ani de la publicarea cărţii lui Chesterton şi încă cei ce scriu despre vreo nouă reeditare se înghesuie să dezlege mistere ale Genezei, ale Apocalipsei, ale liberului arbitru şi temeiului existenţei răului. Nimic rău în asta, dacă nu ar fi prostesc, infantil, obositor şi nedrept. De bunăseamă este corect să asociezi anarhiştii cu libertatea voinţei umane (de a face rău, de exemplu), dar dacă, prin prismă biografică vezi în Chesterton vreun pedagog sau vreun ilustrator de dileme teologice, rişti să te alături tagmei nesărate a celor pe care Caragiale îi înfăţişa primind pe merit sifoane în cap prin berăriile Bucureştiului.

Şi cum să nu fie revoltătoare o asemenea interpretare îngustă când ai de a face cu un personaj descris în paradoxuri atât de delicios parodice?

“Respectabilitatea lui era spontană şi impetuoasă, o revoltă împotri­va revoltei. Provenea dintr-o familie de oameni ciu­daţi, în care toţi vârstnicii aveau toate capriciile de ultimă oră. Unul dintre unchi se plimba mereu fără pălărie, altul avusese o tentativă eşuată de a se plimba cu pălărie, dar cu nimic altceva pe el. Tatăl se ocupa de artă şi de propria împlinire; mama cul­tiva simplitatea şi igiena. Astfel, în primii ani de viaţă, copilul nu s-a familiarizat cu băutura, de la absint la cacao, simţind pentru amândouă o sănă­toasă aversiune. Cu cât mama predica o abstinen­ţă mai mult decât puritană, cu atât tatăl manifesta o libertate de cuget mai mult decât păgână; iar când mama ajunse să practice vegetarianismul, tatăl era pe punctul de a pleda în favoarea canibalismului.

Înconjurat, din copilărie, de toate felurile imagi­nabile de revoltă, Gabriel a trebuit să găsească o ţintă pentru revolta sa, aşa că s-a revoltat apărând singurul lucru ce mai rămăsese: cumpătarea.”

Sau când ai dialoguri atât de sclipitoare, construite cu grija unui şlefuitor de diamante, în care fiecare replică o surclasează ca fantezie şi inteligenţă pe cea anterioară?

“—   Eşti noul recrut? repetă şeful invizibil, care părea să fi aflat totul. în regulă, eşti angajat.

Syme, căruia i se tăiaseră picioarele, încercă o împotrivire slabă faţă de această expresie irevocabilă.

—    N-am nici un fel de experienţă, începu el.

—    Nimeni n-are nici un fel de experienţă, spuse celălalt, în ceea ce priveşte bătălia Armageddonului.

—    Dar sunt total nepotrivit…

—    Eşti doritor, e de-ajuns, spuse necunoscutul.

—    Bine, zise Syme, nu cunosc nici o profesie în care simpla dorinţă reprezintă proba hotărâtoare. Eu cunosc, spuse celălalt: martirii. Te condamn la moarte. Bună ziua.”

Cu o zi înainte de moarte, 13 iunie 1936, Chesterton însuşi a încercat, (fără prea mare success, pare-se) să-şi avertizeze cititorii în legătură cu acest mod de interpretare publicând în Illustrated London News un articol: “Opera mea s-a bucurat chiar de un respect temporar în rândurile celor cărora le place ca Divinitatea să fie astfel descrisă. Eroarea s-a datorat în întregime faptului că au citit cartea, nu şi pagina de titlu. În cazul meu, e adevărat, era mai degrabă o problemă de subtitlu decât de titlu. Cartea se intitula Omul care era Joi: Un coşmar. Nu urmărea să descrie lumea reală aşa cum este, sau aşa cum consideram eu că este, chiar dacă gândurile mele erau pe-atunci mult mai puţin limpezite decât sunt acum. Urmărea să descrie lumea îndoielii şi a disperării dezlănţuite, lumea pe care pesimiştii o descriau îndeobşte la acea oră — cu o simplă licărire de speranţă surprinsă în anumite înţelesuri duble date îndoielii, pe care pesimiştii înşişi o percepeau în funcţie de toane.”


1001 arte:  Acesta e locul unde găsiţi lucruri şi oameni care ne plac, din cele pe puţin o mie şi una de arte ale lumii. Nu istorii complete, nici pasaje din lexicoane – pentru acestea există motoarele de căutare sau mai clasicele biblioteci, şcoli şi alte instituţii de binefacere ale societăţii.

Share

Post Author: Cristian

One thought on “1001 arte: G.K. Chesterton, „Omul care era Joi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *