Interviu cu selecţionerul filmelor Comedy Cluj, Myriam Alexowitz

Vineri a început cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj care se desfăşoară la Cluj-Napoca între 8 şi 17 octombrie 2010. Pe 1001 arte vă vom ţine la curent cu desfăşurările de forţe comice de la acest foarte tânăr festival, cu ostilităţile din cadrul competiţiei şi, de ce nu, cu picantele amănunte de culise ce dau farmec oricărui festival. Asta, desigur, în măsura în care vom afla picantele amănunte de culise ce dau farmec oricărui festival. Vă prezentăm în continuare un interviu cu selecţionerul filmelor Comedy, Myriam Alexowitz.

Comedy: Câte filme aţi luat iniţial în considerare, la prima triere pentru festivalul de Comedie de la Cluj?
Myriam Alexowitz: Din 2007 până în 2009 am lucrat ca director de programe în cadrul Festivalului de filme de Comedie din Cologne, Germania. Încă de atunci am avut acces la multe dvd-uri cu filme de comedie. Din pricina bugetului limitat, multe dintre aceste comedii nu au fost proiectate, aşa că m-am gândit că ar fi o ocazie excelentă ca acele filme extraordinare care nu au putut fi vizionate la Cologne să aibă această ocazie la Cluj. Şi în acest an am avut o listă de aproximativ 20 de filme bune, tot via Cologne, mai ales că, potrivit noului lor regulament nu se mai proiectează decât scurtmetraje sau comedii în care apar actori germani, nu şi filme internaţionale de comedie. În plus, filmele care se proiectează în festivaluri în Germania, trebuie să fie în majoritatea cazurilor, sincronizate în germană. În Cluj, nu a existat această condiţie. În ceea ce priveşte restul de filme alese pentru această ediţie a Festivalului Comedy de la Cluj, pe acestea le-am găsit via Internet sau citind sute de cataloage de film. Am participat în acest an şi la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin şi la bursa de filme organizată aici, aşa că am putut să văd comedii, am primit sugestii de comedii de la producători şi distribuitori. După toate aceste metode de selectare, am rămas cu circa 200 de filme care au meritat într-adevăr atenţia noastră.

Comedy: Cât a durat să vizionaţi toate aceste filme şi care este cea mai bună recomandare pe care o poate avea o producţie?
Myriam Alexowitz: Nu a fost o muncă pe care am făcut-o singură. A fost o întreagă echipă, din care a făcut parte şi Horaţiu Dan, directorul administrativ al Festivalului. Am văzut filmele, am discutat despre ele şi am decis. Procesul a durat câteva luni. Ce ne-a interesat în special atunci când am hotărât în favoarea unui film a fost dacă a câştigat vreun premiu la alte festivaluri sau dacă a fost un success în ţara de origine sau dacă distribuţia avea greutate. Dar am acordat mari şanse şi unor filme cvasi-necunoscute a căror poveste sau umor ne-au plăcut.

Comedy: Care sunt filmele pe care publicul Comedy nu ar trebui să le rateze în acest an?
Myriam Alexowitz:  Depinde de preferinţele fiecăruia însă noi am ales o mare varietate de comedii, pe toate gusturile. Dacă există spectatori cărora le plac comediile de acţiune, atunci nu trebuie să piardă “Salvaţi-o pe Angel Hope” sau “Mad Money”, pentru iubitorii de musicaluri există “Bran Nun Dae” sau “Piraţii radioului”, pentru amatorii de comedii romantice recomand comediile “Black and White”, “Shall we kiss” sau “Servicii externe”. Alte comedii speculează critica socială şi sunt mai profunde. E vorba de filmul italienesc “Ai toată viaţa înainte”  sau “Clubul sinucigaşilor”, turcescul “Magicianul/Hokabaz” sau “Tiramisu”. Pentru iubitorii de fotbal recomand două filme “Cupa” şi “Cel mai lung penalty din lume”. De asemenea, trebuie să fie văzute comediile de success “Coafeza”, “Hula Hula Girls” sau “Aşteptându-l pe Pasolini”, un film marocan.

Share

Post Author: alex moldovan

Chestionat de către aşa-zişi jurnalişti culturali cu privire la lipsa de consideraţie de care aş da dovadă la adresa limbii mele materne, manifestată, chipurile, în părerile proaste exprimate în mod repetat cu trimitere la literatura scrisă de către conaţionalii mei, am răspuns că nici pomeneală de aşa ceva şi că, dimpotrivă, prin chiar natura profesiei mele, am citit de-a lungul timpului câteva traduceri cu adevărat remarcabile din diverse limbi străine în propria mea limbă. Acesta, am adăugat eu pentru reprezentanţii presei, e fără îndoială un semn încurajator, exprimându-mi, în acelaşi timp speranţa, chiar dacă plină de îndoială, că literatura noastră nu va întârzia să producă, la un moment dat, opere care să se ridice, măcar în parte, la nivelul impus de respectivele traduceri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *