1001arte.ro

Spre plăcuta-mi surprindere, până acum am văzut doar filme foarte ok, ceea ce e un lucru extraordinar în cazul unui festival de nişă precum Comedy Cluj. Probabil sună puţin ciudat, dar în toate a apărut câte un actor (puţin cunoscut) care mi s-a părut că aduce cu un alt actor (celebru), dintr-o altă epocă şi poveste. Dar să le luăm pe rând.

Tiramisu [Olanda, 2008] Întreg filmul a fost bântuit, pentru mine, de fantoma lui John Cassavetes, fapt inexplicabil iniţial, dar care i-a adăugat, poate, farmec şi un punct în plus. Foarte simpatic, oricum, cu mici răsturnări de situaţii, cu lucruri care se rezolvă fericit în final, cu probleme care se clarifică rezonabil până la urmă, şi cu o soluţie absolut improbabilă, dar teoretic posibilă; în fine, mi-a picat teribil de bine. Destul de low-budget şi de curat filmat ca să dea satisfacţie şi publicului larg şi celui de specialitate. Pe la jumătate am lămurit şi misterul legat de Cassavetes: protagonista aduce oarecum, şi ca fizionomie, şi ca joc, cu draga de Gena Rowlands în zilele ei cele mai bune – deşi nu ştiu să fi existat şi altfel de zile pentru ea…

Un eveniment pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură a fost proiecţia lui Steamboat Bill Jr. [SUA, 1928], unul dintre ultimele filme mute din perioada lor de glorie, avându-l în rolul principal Buster Keaton, marele comic poreclit şi „omul care nu râde niciodată”. Pentru că nu râdea niciodată – în filme, cel puţin. Era vremea umorului naiv, dar inteligent (n-aş putea să explic cum vine exact, dar asta e impresia mea), a gagurilor care smulg hohote de râs, ropote de aplauze şi nu pun (prea multe) probleme metanarative. Şi era vremea în care cascadoriile se făceau fără dubluri. Nici nu mă mir. Cred că e greu de găsit un cascador care nu râde niciodată. Dintr-un motiv sau altul, i-l prefer pe Keaton lui Chaplin, aşa că următoarele filme proiectat în care el joacă mă vor găsi, cu siguranţă, printre spectatori. Printr-o mişcare spectaculoasă, demnă de maeştrii genului filmului mut, un spectator s-a răsturnat cu scaunul tocmai pe finalul filmului, făcându-ne să pierdem ultimele secvenţe. De data asta, Steamboat Bill Sr. e cel care mi s-a părut a fi un Al Bundy uriaş, mai puţin cinic, dar mult mai înfricoşător…

Şi o informaţie de ultimă oră: datorită numărului mare de spectatori care au dorit să-l vizioneze în seara de marţi, filmul Nuntă în Basarabia (România, 2010) va fi programat pentru o a doua proiecţie, urmată de making-of-ul filmului şi de o sesiune de Q&A cu echipa filmului în frunte cu regizorul Napoleon Helmis. Aceasta va avea loc vineri, la cinematograful Arta, de la ora 21:00. Vineri, da?