1001arte.ro

Un atlas imposibil în care apar oraşe despre care ştim sau nu câte ceva, iar dacă putem vorbi despre ele, fără măcar să fim crezuţi, aşa cum o face Marco Polo, atunci când i le descrie lui Kubilai Han, o vom face invocând stări, imagini, nume sau nici măcar atât.   „oraşele pe care nu le văzusem niciodată şi mi le închipuiam doar prin mijlocirea numelui: Eufrasia, Odile, Margara, Getullia. Pirra îşi avea locul printre ele, deosebită de fiecare din ele şi, ca fiecare din ele, de neconfundat pentru ochii minţii”

Cu toate acestea, descrierile nu sunt făcute să zguduie din temelii obişnuinţele gândirii ca în cazul unor reduceri la absurd, a unor utopii clasice sau heterotipii. Mai degrabă le dezmiardă estetizant, le amestecă într-o cartografie afectivă a visului şi dorinţelor de nespus, căci: „după ce au fost fixate prin cuvinte, imaginile memoriei se şterg”, iar ceea ce caută călătorul în chipul lumii se poate găsi doar dincolo de caractere, de blazoane, de cifruri, imagini şi cuvinte obscure.

„Ceea ce face ca Argia să fie deosebită de celelalte oraşe este că în loc de aer are pământ. Străzile sunt complet îngropate, camerele sunt pline de lut până la tavan (…) Dacă locuitorii se pot umbla prin oraş lărgind galeriile viermilor şi crăpăturile prin care se strecoară rădăcinile asta nu se ştie; umezeala distruge trupurile şi le slăbeşte puterile; trebuie să stea nemişcaţi şi întinşi, atât de mare este întunericul.”

“După ce a umblat şapte zile prin hăţişuri, cel ce merge la Bauci nu reuşeşte să-l vadă şi cu toate acestea a ajuns. Cataligele subţiri care se înalţă de la sol, la mare distanţă unele de altele, şi se pierd deasupra norilor susţin oraşul. Te urci acolo pe nişte scăriţe. Locuitorii se arată rar pe pământ: au tot ceea ce le este necesar acolo sus şi preferă să nu coboare. Nimic din oraş nu atinge solul în afară de picioarele acelea lungi de flamingo de care se reazămă şi, în zilele însorite, o umbră dantelată şi colţuroasă care se conturează pe frunziş.”

1001 arte:  Acesta e locul unde găsiţi lucruri şi oameni care ne plac, din cele pe puţin o mie şi una de arte ale lumii. Nu istorii complete, nici pasaje din lexicoane – pentru acestea există motoarele de căutare sau mai clasicele biblioteci, şcoli şi alte instituţii de binefacere ale societăţii.