1001 arte: Arvo Pärt

……………………………………Acesta e locul unde găsiţi lucruri şi oameni care ne plac, din cele pe puţin o mie şi una de arte ale lumii. Nu istorii complete, nici pasaje din lexicoane – pentru acestea există motoarele de căutare sau mai clasicele biblioteci, şcoli şi alte instituţii de binefacere ale societăţii.

Arvo Pärt. Născut în Estonia, a ales să trăiască la Berlin din 1980. Este  considerat cel mai important compozitor european al curentului “New Simplicity”. A fost numit minimalist. Dar ce să mai înţelegem noi din acest termen, şi de ce am întelege ceva, sau altceva decât el însuşi ne spune. Că îsi doreşte fiecare sunet – fir de iarbă, adus la rang de floare.

Bjork spunea că în muzica lui Arvo Pärt poţi intra şi să locuieşti acolo.

“Muzica are  mai tot timpul două voci: una e mai complicată, şi subiectivă. Dar cealaltă este foarte simplă, clară, obiectivă.”

“Cred că există două niveluri în muzica mea. Pe unul ar fi păcatele mele, iar pe celălalt – iertarea acestor păcate. “ Arvo Pärt

Share

Post Author: Alina Bodocan

"Uite, Alinuți, ce nori! Seamănă cu cei de la Vama Veche..." (Yanis-fiul)

2 thoughts on “1001 arte: Arvo Pärt

  • daniel

    (4 octombrie 2010 - 21:48)

    Frumoasă ideea cu florile, dar nu cred că merge decât pentru muzica lui, – sau, cine ştie, poate şi pentru alde Erik Satie; însă în nici un caz cu acei antiminimalişti orgiastici numiţi Bach sau Wagner. Iar chestia cu păcatele sună nemaipomenit de intrigant – dacă ai înţeles ce vrea să spună, ce-ar fi să scrii? Hm, poate că papa Grigorie înţelesese deja mai bine cum stă chestia…

  • daniel

    (4 octombrie 2010 - 23:26)

    E frumos şi ce spune Bjork, dar prea e valabil pentru toată lumea. Uite, să vă explic cazul meu: până nu demult, locuiam în „Patimile după Matei” – dar prea mă simţeam ca la biserică. M-am mutat în „Don Giovanni”, colţ cu „Flautul fermecat”, şi – cum să vă spun? – Mozart ăla era un tip absolut încântator, dar parcă prea superficial. După o vreme, m-am plictisit şi am făcut un schimb în zona Wagner. N-a fost rău, la început, dar acum simt că nu mai e de trăit cu Nibelungii si Fafnerii ăia. Ştie cineva vreo simfonie într-o zonă mai liniştită? n-am pretenţii mari: mă mulţumesc cu un adagio cantabile de zi, un allgro con fuoco pentru noapte, şi un scherzo în anexă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *