Picasso, fertilitatea duala

Mi s-a spus azi ca unele dintre desenele pe care le vazusem la Berlin nu mai sunt disponibile dupa o vizita nocturna a unor necunoscuti. Picasso si Matisse, in principal. Mi-a amintit de senzatia contradictorie avuta la plimbarea printre Picasso-uri (…) Intrasem avand in cap o interpretare usuratica a vietii-operei centrata pe imaginea incrucisarii trasaturilor feminine ale muzelor (urechea Olgai, ochii lui Marie-Therese) unei vieti duble (artist boem vs. pater familias de weekend) codate in cheia evolutiei volumelor in plan. Asta e, cartile bune nu raman asa bine conservate in memorie. De buna seama, asteptarile cuiva care vine cu interpretarea de acasa au fost prevazute, dovada referintele dese la punctele fierbinti ale istoriei artei, ca un recurs la un intelectualism frigid, tocmai pentru a pune in scena contrastul cu senzualismul si emotia desfasurata in culori hipnotice. Avem apoi gratie si distorsiune, ca in povestile paralele ale unor cautari autentice si ale ambitiei de a-l depasi pe Matisse (inclusiv in termeni de marketing, vezi multimea de tablouri pictate intr-o ora pentru a-si vernisa retrospectiva), o fertilitate a creatiei in tandem cu o fertilizare a publicului (resimtita pe alocuri, ca un viol). Picasso e arta magnifica si foileton tabloid, ba pliaza volume incastrandu-le in forme nemaivazute, ba recurge la trucurile unui meschin santaj sentimental. Din fericire, nu intotdeauna in acelasi context.

Share

Post Author: Cristian

One thought on “Picasso, fertilitatea duala

  • Alex

    (4 februarie 2010 - 16:41)

    Vizita nocturna a lui Picasso si Matisse? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *