1001arte.ro

În alte dăţi vă spuneam că prin spaţiul artistic carpato-danubiano-pontic plutesc doi demoni ceva mai forţoşi: dracul arhaic si dracul caustic-umoristic. Prin arhaism şi umor am reuşit şi noi să punctăm pe harta culturală internaţională. Prin arhaism prin Brâncuşi-Brauner-Ţuculescu iar prin umor şi sarcasm prin Dadaişti-Ionescu-Cioran. Şi evident că cele două ramuri continuă şi acum cu alte nume ce vor deveni importante. Voi vorbi pe scurt despre doi artişti tineri care au devenit repere artistice contemporane: Tara von Neudorf şi Dumitru Gorzo. Amîndoi au un stil care accesează filonul arhaic românesc. Lucrurile sunt mai evidente la Gorzo care vine din Maramureş unde încă mai „bolboroseşte” pămîntul a emoţie primară. Tara vine din zona Sibiului unde cromatismul e ceva mai sobru iar umorul e mai bolovănos. Desenul are un primitivism ce aparent pare „necioplit”, ceva între revista Urzica şi desenele africane. L-ați putut vedea la galeria Anaid cu expoziţia „Raving History”. E vorba de intervenţii pe hărţi vechi comuniste. O încercare de a demitiza istoria bombastică învăţată de noi toţi la şcoală. Ma rog… Tara e un artist mult mai bun decît subiectele şi atitudinile sale.

Cît despre Gorzo, toate arată bine peste ocean. Tot de curînd el a avut o expoziţie personală la NJMOCA (New Jersey Museum of Contemporary Art) intitulată Heads. Expunerea celor aproximativ 50 de capete, fiecare dintre ele avînd 245×135 cm, înconjoară pe dinafară clădirea muzeului. Merită să căutaţi pe net. În altă ordine de idei, de cînd n-am mai înjurat Ţeapa, Calul şi Paiaţele a mai apărut o odioşenie: statuia lui Lascăr Catargiu lîngă un plug ţărănesc, totul pe un soclu de neam prost. (articol 24fun)