Ioana Niculescu Aron – Transversal

Un sistem personal de orânduire a tuturor lucrurilor


Jerry Seinfeld sesiza anecdotic diferența uriașă dintre introducerea unui copil într-un grup de joacă (eu sunt Tommy, tu ești Jimmy, ești în fața casei mele, hai să fim prieteni!) și prezentările între adulți (cu ce te ocupi? Ce produci? Ce ai făcut în viață?), sursa umorului fiind un personaj care încearcă o prelungire a relației inocente în anii maturității. Dacă în copilărie avem o relație spațială cu persoanele noi întâlnite (ești aici, hai să vorbim), abordarea uzuală a identității personale a unui adult este eminamente istorică. CV-ul este o asemenea creație, perfect lineară, ca o selecție din timeline-ul video produs de un webcam atașat subiectului la naștere. Nu e de mirare că primele întrebări ale unui angajator vor viza exact perioadele lipsă, suspecte, din biografia candidatului, momente în care webcamul imaginar nu a funcționat. Codificarea vieții în succesiunea temporală continua a muncii, necesară în procesul de recrutare, crează însă un disconfort vizibil individului uman. Dacă în alte vremuri, un evaluator putea ordona cv-urile primate conform unui nomenclator clar de la paznic cu experiență de 4 ani la director comercial debutant, rețelele sociale au schimbat total regulile jocului. Ele permit un spațiu de experiment continuu și inovație terapeutică în domeniul propriei identități personale. Aici, subiectul ia distanță de obiectul muncii sale, mixând histrionic cu aspirații, competențe și convingeri. Astfel avem antreprenori ai sarcasmului, cultivatori de vise, gunoieri cosmici, bone de cuvinte, documentariști ai propriilor copii, bucătari de javascript, etc., toate ilustrând refuzul etichetării profesionale clasice.
Întrebarea agresivă ce provoacă scest tip de sciziune între individ și rolul lui pe piața muncii este o variantă a lui ‘’ce produc?’’, o nevoie zilnică de autoevaluare professională, financiară și socială cu miza ascunsă a lui ‘’ce însemn eu pentru ceilalți’’ și ‘’cine sunt eu’’.
O asemenea căutare experimentală poate fi punctul de plecare a cercetării artistice. La întrebarea ‘’ce produce un artist vizual?’’, răspunsul nomenclatorului de meserii ar fi simplu: lucrări de artă adresate simțului vizual, clasificabile conform normelor estetice în vigoare. Scena artelor contemporane ar pufni în râs, pe bună dreptate, în fața unei asemenea definiții (ca și spectatorii lui Jerry Seinfeld). Rolul artistului, al comicului este să caute, să răscolească prin lucrurile care par deja știute și astfel să deschidă minți, să provoace gândirea publicului, nu să producă repetitiv și conform ceea ce acesta așteaptă.
‘’Transversal’’, proiectul Ioanei Niculescu Aron expus la Galeria 1001 ARTE, este o serie de note de lucru personale din diferite faze ale demersului artistic. În cuvintele artistei: ’’Sunt reluate teme ale diferitelor serii pe care le-am facut de-a lungul timpului, pentru a alcătui acest proiect-capsulă, ce amintește de cutiile din valiză ale lui Marcel Duchamp. De această dată, elementele-simboluri pe care le folosesc au ca liant două atmosfere contrastante: tradiționalul românesc și la polul opus, era digitală spre care ne îndreptam Enumăr mai jos câteva dintre motivele integrate în această atmosfera duală: zăpadă, căzi, transdisciplinaritate, amprente (mesaje scrijelite pe scoarță de copac), pictură pe așternut de pat, constelație (univers), uși (fiecare ușă ascunde în spate esența unui teriroriu), otravă (sticle, chimie, simboluri), sete, carbuni.’’. Producția artistică aici nu se va opri la execuția lucrărilor de artă. Pe lângă acestea, artistul contemporan simte nevoia de mai mult: va produce cunoaștere și identitate. Mai exact, reorientări ale cunoașterii utilitare și fragmente de identitate personală, gata de a fi mixate și ingrediente în mintea unui public care a înțeles că rolul lui nu mai este doar să interpreteze (să înțeleagă arta), să judece și să clasifice, ci să inventeze, să se folosească de ceea ce vede pentru propriul său mix spiritual. Celebra heterotopie borgesiană la care Foucault* recurge în ‘’Cuvintele și Lucrurile’’ (o inserție literară într-un model de discurs științific) nu provoacă doar râsul cititorilor în fața unei neadecvări a unei enciclopedii imaginare la normele cunoașterii clasice, ci și o creștere exponențială a atenției și nevoii de cunoaștere autentice, de cercetare a modului în care am ales să ne raportăm la lume. (C. Cojanu, curator)

*”Această carte îşi are originea într-un text de Borges. în rîsul care, la lectura lui, zguduie toate obişnuinţele gîndirii – ale gîndirii noastre: ale aceleia care are vîrsta şi geografia noastră — denivelînd toate suprafeţele ordonate şi toate planurile care cuminţesc pentru noi forfota fiinţelor, făcînd să se clatine şi hărţuind pentru mult timp milenara noastră practică a Aceluiaşi şi a Diferitului. Acest text citează „o anume enciclopedie chineză” unde stă scris că „animalele se împart în: a) animale aparţinînd Împăratului, b) îmbălsămate, c) îmblînzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) cîini în libertate, h) incluse în prezenta clasificare, i) care se agită ca nebunii, j) nenumărate, k) desenate cu o pensulă foarte fină din păr de cămilă, l) et caetera, m) care tocmai au spart ulciorul, n) care de departe par muşte”. în uluiala provocată de această taxi-nomie, ceea ce observăm dintr-un foc, ceea ce, datorită apologului, ne apare ca farmecul exotic al unei alte gîndiri, este tocmai limita gîndirii noastre: imposibilitatea totală de a gîndi aşa ceva.” (MICHEL FOUCAULT – Cuvintele şi lucrurile, Editura UNIVERS Bucureşti, 1996, Traducere de BOGDAN GHIU şi MIRCEA VASILESCU)

Share

Post Author: Cristian

2 thoughts on “Ioana Niculescu Aron – Transversal

  • […] „Transversal’’, proiectul Ioanei Niculescu Aron poate fi văzut la Galeria 1001 ARTE (Calea Victoriei 91-93) până marți, 16 februarie 2021. Galeria este deschisă în fiecare zi în intervalul orar 17:00-20:00.  Expoziția cuprinde o serie de note de lucru personale din diferite faze ale demersului artistic. În cuvintele artistei: „Sunt reluate teme ale diferitelor serii pe care le-am facut de-a lungul timpului, pentru a alcătui acest proiect-capsulă, ce amintește de cutiile din valiză ale lui Marcel Duchamp. De această dată, elementele-simboluri pe care le folosesc au ca liant două atmosfere contrastante: tradiționalul românesc și la polul opus, era digitală spre care ne îndreptam. Enumăr mai jos câteva dintre motivele integrate în această atmosfera duală: zăpadă, căzi, transdisciplinaritate, amprente (mesaje scrijelite pe scoarță de copac), pictură pe așternut de pat, constelație (univers), uși (fiecare ușă ascunde în spate esența unui teritoriu), otravă (sticle, chimie, simboluri), sete, carbuni.”   Pentru Cristian Cojanu, curator 1001 ARTE, expoziția ne propune „un sistem personal de orânduire a tuturor lucrurilor” menit să opună digitalizării un tip de afectivitate al obiectelor, proprie memoriei umane: https://1001arte.ro/2021/02/ioana-niculescu-aron-transversal/. […]

  • kidsZone

    (10 aprilie 2023 - 14:26)

    Ioana Niculescu Aron reuseste sa imbine ingenios arta contemporana cu limbi digitale, spatii reale si simboluri spirituale. Prin aceasta inovatie simbolica, ea propune o modalitate de organizare personala relationala, un sistem de oranduire inovator si modern, care reordoneaza reinvieti si reconsidera intregul parcurs vietii. Acest proiect ni se ofera ca o modalitate si ca un model al unei versiuni practice asupra gandirii nonlineare si creatiei personale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *