Joi, 16 decembrie, de la ora 18:30, în librăria Cărtureşti Verona, Editura Vellant lansează volumul de memorii Mărturisesc că am trăit, de Pablo Neruda. Vor vorbi despre cartea şi destinul poetului chilian laureat al Premiului Nobel traducătoarea Luminiţa Voina-Răuţ, Consulul Ambasadei Chile în România, Iván Véjar, ambasadorul României în Columbia în perioada 2006-2010, Maria Sipoş, şi directorul editorial Vellant, Simona Răuţă.
Mărturisesc că am trăit este un volum complex, al întrebărilor și răspunsurilor despre sine, o radiografie a unei vieți și a unei epoci tumultuoase. Poetul Neruda e dublat de diplomatul Neruda (consul în Asia şi Spania, iar mai târziu ambasador la Paris), de politicianul Neruda (în 1945 devine senator al provinciilor Tarapacá şi Antofagasta), de exilatul Neruda (între 1948 şi 1952 trăieşte departe de Chile, pe vremea preşedintelui González Videla) şi mai ales de prietenul Neruda (nume celebre îi sunt prieteni apropiaţi: Federico García Lorca, Ramón Gómez de la Serna, Miguel Hernández, Nicolás Guillén, Jorge Amado, Pablo Picasso, Diego Rivera ş.a.). Volumul reflectă, după cum mărturiseşte autorul, nu doar amintirile memorialistului, care impresionează prin limpezimea detaliilor, ci şi amintirile poetului, cu a lor galerie de fantome bântuite de luminile şi umbrele timpului său.
Pablo Neruda, pe numele său adevărat Ricardo Eliécer Neftalí Reyes Basoalto, s-a născut în 1904 la Parral, dar și-a petrecut copilăria în Temuco, un orășel feroviar de a cărui amintire se va simți întotdeauna legat. Pablo Neruda și-a descoperit de foarte tânăr talentul literar, primul său volum de versuri fiind publicat pe bani proprii în 1923, când poetul avea 19 ani. În paralel cu scrisul, Neruda a fost extrem de implicat în viața socială a țării sale, începând de foarte devreme o carieră diplomatică – a fost consul al Chile în India, Singapore, Birmania, Spania, Franța –, continuată cu funcția de senator și candidatura la președinție din partea Partidului Comunist, în care s-a înscris în 1945.
Recunoașterea internațională a poetului Neruda a culminat în 1971 prin acordarea Premiului Nobel pentru Literatură. Motivaţia Academiei Suedeze este cât se poate de elocventă în acest sens: pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent.
Cititorii 1001 arte au şansa de-a câştiga un exemplar din acest volum răspunzând până luni, 20 decembrie, la următoarea întrebare:
Dacă aţi scrie un volum de memorii, cum s-ar numi?
. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.
Share
68 thoughts on “Concurs 1001 arte şi Vellant: Pablo Neruda, Mărturisesc că am trăit”
Miha Dr.
(19 decembrie 2010 - 13:58)“O calatorie prin anii trecatori”
Elena Iancu
(19 decembrie 2010 - 14:48)“O lupta nebuna, un triumf rasunator…”
noemi kronstadt
(19 decembrie 2010 - 19:11)astea fiind care?
Lucia Dimitrievici
(19 decembrie 2010 - 20:10)“Am trait fiecare zi cu bucurie!”
Adina B.
(19 decembrie 2010 - 20:43)“O cutie cu cercei” pentru ca am atat de multi incat le-am pierdut sirul, pentru ca i-am primit de la persoane dragi, pentru ca i-am cumparat in momente triste ca sa ma inveselesc sau in momente fericite ca sa ma sarbatoresc…pentru ca fiecare pereche spune o poveste
ADRIANA
(19 decembrie 2010 - 21:03)Viata mea cu bune si cu rele
nicolas
(19 decembrie 2010 - 21:11)mai, nu stiu cum se face ca pe net toti oamenii sunt veseli, iar pe strada vad doar chipuri triste. as prefera sa fie invers. (sau trecutul tuturor e roz, doar prezentul gri-inchis ?)
Mircea
(19 decembrie 2010 - 21:49)“Un sprint catre moarte” sau “Povestea unui esec”.
Pentru ca doar traita in ignoranta viata poate fi placuta si a iubi viata este un mod elementar de a evita adevarul ca totul este inutil.
Analizate lucid dupa multi ani de la momentul producerii, chiar si cele mai fericite momente nu pot genera decat melancolie si regret.
Probabil ca oricat de optimist as fi la inceputul lucrarii, tristetea s-ar insinua iremediabil pe parcursul evocarii, iar titlul ar reflecta aceasta stare.
Aryadna
(20 decembrie 2010 - 6:37)“Eterna calatorie”
Asa s-ar numi.Poate ca uni dintre voi ma vor contrazice dar eu stiu ca am calatorit prin nenumarate vieti, am experimentat viata la limita si am invat sa traiesc ispasind, uitand, iertand…
Diana
(20 decembrie 2010 - 15:16)” Mulata pe viata, am traversat timpul pe Zebra”
alb-negru, alb-negru, dar intotdeauna regulamentar…
Anca
(20 decembrie 2010 - 16:41)eu as numi-o “Povesti din varful bocancului”
anca
(20 decembrie 2010 - 18:11)muscand asfaltul cu salbaticie
mihaeladitoscana
(20 decembrie 2010 - 18:12)as vrea sa precizez ca ghilimelele deasupra nu incoroneaza titlul cartii ci un citat din m.sorescu.asta ca o paranteza pentru cei ce au dat dislike 🙂 ))
Camelia
(20 decembrie 2010 - 18:18)“descompun lumea in pete de culoare si lumina” …
Diana
(20 decembrie 2010 - 18:24)“Memoriile timpului meu ridat”
Diana
(20 decembrie 2010 - 22:57)“Am trecut pe langa mine si nu mi-am dat seama.Am trait?!”
alex moldovan
(21 decembrie 2010 - 11:26)Deşi multe dintre răspunsurile voastre ar fi meritat un premiu, în final a trebuit să alegem un singur câştigător. Aşadar, cartea ajunge la Adina B. pentru titlul “O cutie cu cercei”.
Vă mulţumim şi vă mai aşteptăm :)!
Camelia
(27 decembrie 2010 - 11:48)mai multe trenuri, o singura gara