1001arte.ro

Premiile ediţiei: Ora25, Daniel, Gândulescu, Puck, Ana Vasilescu (blog).

Comentariile premiate, în ordinea apariţiei:

“Eu minciuni dise de dimineaţă nu prea ştiu. dar ştiu multe minciuni despre caiet. caietul nou. ştiţi? trebuie mereu început altul. care să fie caietul perfect. din care nici nu va trebui să rupi vreo foaie, nici nu va avea ştersături, nici scrisul nu va fi când mic, când mare. nici nu pot să îmi imaginez cum or fi oamenii aceia care nu se mint că proaspăt începutul caiet va fi Caietul.” (Ora 25)

“Iar de mă voi scula, pre mulţi voi popi eu” – spunea cineva care s-a gândit la concursul vostru cu mult înainte. O atitudine sănătoasă. O minciună terapeutică pe care o folosesc din când în când, după cum reiese şi din “Monitorul Hirotonisirilor”, 1996-2010. (Daniel)

“Aşa, uneori îmi zic: gata, mâine-poimâine se va dovedi că pot să zbor pe mătura, chiar şi ziua, şi niciodată n-o să mai fiu obligată să merg cu autobuzul; iar mătura asta e invizibilă, la fel şi eu când mă urc pe ea, pentru că nu vreau să mă arate lumea cu degetul ori să mă răpească cei de la CIA, CAP, RATB, NASA, MI6 şi alte iniţiale, să facă experimente pe mine, cu bisturiul şi electroşocuri, să vadă din ce sunt făcută. Apoi îmi spun că n-ar trebui să fiu proastă –mai bine să mă micşorez de la 1,67 m la 1 centrimetru şi să zbor pe-o vrabie, până la muncă şi înapoi – sau şi mai întelept ar fi să-mi cumpere cineva fotografiile – greutatea lor în aur –să renunţ la job şi să trăiesc într-o casă cu podea de lemn adevărat şi sobă, cu găini roşii în curte, pe iarba verde, şi vulpi vegetariene. Îmi mai zic fără să clipesc – oricând pot să-mi fac crescătorie de viezuri şi ratoni în livada pe care încă n-o am, pe care să îi dresez ca animale de companie – din acelea bine educate, care nu fugăresc pisica vecinului şi nu urinează în pantofii cei buni. Multe altele îmi mai spun singură, însă mă opresc aici!” (Gândulescu)

“băi, deci io pe mine nu mă mint. întâi că dimineaţa la cafea mintea mea e pe flat line. doi, e mult dar muult mai amuzant să îi mint pe alţii. trei: şi apoi nu prea îmi convine să mă prind io pe mine însămi cu fofârlica. (mă rog, ce-o fi aia, sună bestial). “(Puck)

Premiul de popularitate, dacă ar exista aşa ceva, ar fi primit de postarea despre Marin Tudosie, zugravul de la Sf. Mina (1831):

NOTĂ DE LUCRĂRI
pre ziua de ieri, arătându
întru cât izbutit-am din cele ce-am gândit cu gândul la revărsatul zorilor de ieri,
şi deopotrivă
pentru ce izbândi-voi eu întru acest concurs, iară voi nu

„1. Am pus coadă nouă cocoşului Sfântului Petru şi i-am îndreptat coada.
2. Am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta şi i-am pus un deget nou.
3. Am pus o aripă Arhangelului Gavril.
4. Am spălat pe servitoarea lui Caiafa şi i-am pus roşu pe obraz.
5. Am reînnoit cerul, am adăugat două stele şi am curăţat luna.
6. Am înroşit focul din iad, am pus o coadă lui Lucifer şi i-am ascuţit unghiile.
7. Am reparat haina lui Sf. Anton şi i-am pus 2 nasturi la antireu.
8. Fiului lui Tobias, care călătoreşte cu îngerul Gavril, i-am pus curea nouă la traistă.
9. Am spălat urechile măgarului lui Avesalom şi l-am potcovit.
10. Am smolit corabia lui Noe şi i-am pus un petic la fund.
11. Am albit barba Sfântului Nicolae.”

(Unii spun că e de fapt Nota de lucrări a unui zugrav de biserici de pe la 1830. Alţii însă preferă să o citească ca pe un superb poem postmodern. Ca să nu mai spun că eu am găsit-o – tristă soartă – la rubrica „umor” a unei reviste dă cultură.)