Bestiar 2020 la Art Safari

Bestiar 2020 by 1001 ARTE la Art Safari Bucuresti
Curator Cristian Cojanu, Coordonare: Irina M. Damaskin
for english scroll down
•- Bestiarul medieval nu desemna doar o enciclopedie a creaturilor fabuloase, ci și un inventar al cunoașterii și limitelor fizice și morale ale lumii (ilustrațiile erau acompaniate de lecții morale). Tot așa, expoziția de grup Bestiar 2020 nu e doar o incursiune în mitologii contemporane, cât, mai ales, o abordare artistică a fricilor contemporane
•- Un show de artă contemporană ce grupează proiecții de artă video cu pictură, desen, sculptură și instalație. Dar și lumină, ritm și culoare vs schiță și imobilitate, toate însoțite de empatie și umor.
•- A doua editie (2018) a marcat o migrație dinspre teme religioase și sociale către teme de mediu, comunitare, legate de transhumanism sau bioetică. Ediția din 2020 va completa acest spectru cu noi subiecte, pentru care anul în care suntem a fost deosebit de fertil.
Artisti: Alexandra Grigore, Aurel Vlad, Otto Constantin, Theodor Grigoraș, Tara von Neudorf, Vali Chincișan
TEXT Curatorial:
 ”Există în folclorul mediteraneean câteva dări de seamă despre demonii casei. Creaturi infernale, se nasc și împrumută caracteristicile locatarilor. Cei mai cunoscuți aparțin vetrei, focului și sunt întrupări ale aerului respirat de stăpâna casei. O casă cu multe hornuri, cu mult fum este o locuință ideală pentru acești demoni domestici. Alții posedă cuierul și biblioteca, pe când alții își duc veacul sub pat. Când în casă se mută alți locatari, apar demoni noi. Lupta dintre generațiile de demoni creează neînțelegeri în casă, boală, certuri, copii palizi și lipsiți de voioșie. Demonii neguțătorilor sunt lungi, cu gheare uriașe, pe când cei ai agricultorilor sunt mai degrabă bondoci, însă cu o mușcătură mortală și aproape lipsiți de coadă. Între ei nu există pace. Marea majoritate a demonilor preferă noaptea, demonii preoților și ai vameșilor sunt însă condamnați le veghe eternă. Demonii artiștilor și ai prostituatelor sunt frumoși și sensibili și nu se dau în lături de o anumită cochetărie. Sunt singurii care pot avea ochii albaștri, iar pe spate le strălucește adeseori o coamă de păr blond sau roșcat. Zulufii lor ascund însă gheare, ce pot ridica un miel în aer, și canini în stare să se înfigă în lemn. Urmele de pe ușile caselor locuite de aceștia arată fară putință de tăgadă de ce sunt în stare acești dinți tari ca oțelul.
 Dacă sunt izgoniți din casă de un grup demonic învingător (și asta se poate întâmpla exclusiv din cauza proastei organizări de care dau dovadă demonii-artiști), paguba provocată locatarilor e pe măsură. Neavând aripi, nu pot zbura, în schimb picioarele lor din spate, mici în stare naturală, se pot lungi într-atât încât, în nopțile cu lună plină, urinează cu nesaț pe balcoanele primelor etaje sau chiar prin câte o fereastră uitată deschisă de vreo slujnică amorezată.
De la conștința colocuirii cu demonii, Evul Mediu a asemănat diverse acte umane cu posedări demonice. Acte ca reflectarea sau cultul imaginii pe care modernitatea le-a recuperat în numele rațiunii ca acte artistice.”
 (Cristian Cojanu, curator)
Proiect realizat de Asociația 1001 ARTE și Fundația Ana pentru Cultură și Arte în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte.
EN:
There are a few accounts of household demons in Mediterranean folklore. Infernal creatures, they are born and borrow the characteristics of inhabitants. The best known belong to the hearth, to fire and are the incarnation of the air breathed by the mistress of the house. A house with many chimneys and a lot of smoke is an ideal home for these domestic demons. Some own the hanger and the library, others live under the bed. When other tenants move into the house, new demons appear. The intergenerational fights between demons create misunderstandings in the home, illness, quarrels and pale and joyless children. Merchants’ demons are long, with huge claws, while those of farmers are rather bony, but with a deadly bite and almost no tail. There is no peace between them. The vast majority of them prefer the night, but the demons of priests and prostitutes are beautiful and sensitive and do not shy away from a certain coquetry. They are the only ones who can have blue eyes and a mane of blond or red hair often shines on their backs. But their ringlets hide claws, which can lift a lamb into the air, and canines able to sink into wood. The marks on the doors of the houses they live in undeniably show what these hard steel teeth are like.
If they are banished from the house by a triumphant demonic group (and this can only happen because of poor organisation at the hands of the demon-artists), the damage caused to the tenants is commensurate. Possessing no wings, they cannot fly, but their hinds legs, small in their natural state, can lengthen so much that, on full moon nights, they insatiably urinate on first-floor balconies or even through a window forgotten open by a maid in love.
From the consciousness of living with demons, the Middle Ages likened various human acts to demonic possessions. Acts such as reflection or the cult of image that modernity recovered in the name of reason as artistic acts.
Share

Post Author: Cristian

2 thoughts on “Bestiar 2020 la Art Safari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *