Alexandra Grigore – Originea unei zile de vară

Între palimpsest conceptual cu potențial de deconstruire a marii Arte și o încrucișare de pop art cu arte povera, arta colajului datorează enorm, dar și plătește tribut popularității sale. Pentru a intra în atmosfera lucrărilor Alexandrei, să încercăm un mic experiment mental. Încercați să scrieți o notă autobiografica. De exemplu, să puneți pe hârtie o întâmplare din prima voastră vacanta de vara. Veți descoperi cum expresia, limbajul, un legiuitor al creației pe care in absența unui alt termen il vom numi stil, vor lua sub stăpânire relatarea/amintirea brută. De la prima instanta de căutare a cuvântului potrivit, atomii limbajului vor începe să se comporte ca ascultând de alte legi decât cele ale corespondenței cu o realitate pe care o presupuneam fixă și imuabilă, numai bună de pus în propoziții clare. Personaje din alte linii temporale, întâmplări improbabile vor țese fire narative in jurul faptelor descrise, născând îndoială și întrebări „dar oare eram cu toții la masă atunci?”, „de unde aș fi avut eu o asemenea jucărie?”.


Atomii limbajului vizual al colajelor sunt siluetele decupate. Orientarea, dimensiunile, culoarea si modul în care cade lumina le influențează modul în care se combină. In cazul colajelor Alexandrei Grigore, proprietăți ce țin de relația cu stări sufletești, amintiri, nevoia de invocare a unor experiențe vizuale cu impact asupra formarii ei ca artist sunt mult mai importante. Discuțiile despre gen și reprezentare, despre marginalizații artistic și staruri de tinichea, despre originea și sensul căutărilor interioare în contextul abandonarii sinelui in cultura vizuala a consumului sunt temele ce populează universul imagistic al lucrarilor. Mesajele nu vor fi însă directe și unice, targetate, direcționate publicitar; nu există un call to action, nici o segregare a audienței, ele mai degrabă se suprapun și se îmbină, creând zone de înțelegere multiplă in funcție de intensitatea lor subiectivă la momentul creației.
Personajele Alexandrei Grigore nu există in afara situațiilor in care sunt puse. Arta colajului pornește, in fapt, de la scenariul dadaist al incursiunii in spatele structurilor limbajului, si astfel în inconștient prin tehnica dicteului automat, descoperind pe parcurs reguli ale unei estetici interioare pe care artistul și o asumă pas cu pas. Este o artă procesuală, o căutare a unor esențe autobiografice in care demersul este la fel de important ca și rezultatul. Ne naștem cu tendința de a legitima sensul acțiunilor noastre, al poziționării in Univers si al identităților personale din lucruri pe care le aflăm despre noi înșine in timpul unor experiente pe care le alegem intocmai unor decupaje din reviste si le conferim astfel dimensiune biografica. Prin alipirea lor mentală pe fonduri complexe ale lumii, ne creăm propriile grile morale și reprezentări ale sensului și rolului nostru pe Pământ.
Orice asemenea scenă biografica este o muncă de ficțiune (are o intriga, personaje si desfășurare in timp a narațiunii), o parte de adevăr corespondență, dar și o invitație la interpretare. Ele trebuie să își găsească o instantiere fixa in același mod in care personajele decupate vor fi lipite in colaje după ce din toate variantele posibile, va fi aleasă doar una ce va fi înrămată și convertita astfel in istoria personala oficială.

Proiect realizat de Asociația 1001 ARTE și Fundația Ana pentru Cultură și Arte în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte.

Share

Post Author: Cristian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *