Metropolis Sancta. Expozitie de grup la 1001 ARTE

Locuirea e spațiul de ascundere, e scheletul arhitectonic extern ce ne apără de intrigile lumii exterioare. Refugiul în propria casă devine însă și el plin de amenințări: la un moment dat siguranța geometrică a zidurilor se poate întoarce împotriva individului refugiat ca un melc în cochilia propriei case. Așa apar însingurarea, lipsa de comunicare, dificultatea de a iubi oameni ce preferă propriile cochilii. Iluzia siguranței se extinde asupra orașului: incendii, inundații par de neconceput în ideea matematică a unor structuri protectoare. Astfel, lipsa de încredere în oamenii pe care îi cunoști, în solidaritate, în cei ce proclamă că vor binele obștesc vor fi cele ce provoacă metaforic erodarea betoanelor.

O credință comună la care se renunță este echivalentul metaforic al unei instituții în flăcări. Blazarea, cinismul din ochii celor ce au pornit la un drum împreună, cel al alunecarilor de teren.

Clădirile cu urme de împușcături, avariate în conflictul Revoluției au luminile chioare, burlanele nesigure, protecția pe care o asigură a fost dovedită iluzorie.

Rănile caselor vor fi acoperite cu reclame lascive, marcări animaliere ale teritoriului noului om ce a pus stăpânire pe oraș, un belzebut capitalist al banului și poftelor ușoare.

Schimbarea exterioară este oglindirea unei transformări interioare prin care componenta organică a casei (locatarul) trece, uneori fără a băga de seamă.

La nivel colectiv-comunitar schimbarea este mult mai vizibilă: așteptările cetățeanului de la cetate s-au schimbat. De la protecția care să asigure o dezvoltare spirituală și socială progresiv lentă la oportunități de loisir și vocalizare, tantrum și explozie socială a personalității (cât de neterminată și neîmplinită ar fi ea).

Viața socială a comunității devine un poligon schizoid în care se trage din toate părțile. Chiar și viața culturală e pusă în slujba celor mai strașnici trăgători. Viața sexuală a cetății e stranie, plină de cupluri acuplate și decuplate pentru a genera condiții de oportunitate. O barieră teribilă se ridică între jucători și marginali, cei care au abandonat. Pentru a nu călca din greșeală iarba poligonului, aceștia sunt momiți de existența unor jocuri speciale pentru ei: caritabile, solidare, distractive, hipermediatizate – și urcați desculți în miriștea divertismentului non-stop.

Casele orașului vor fi refăcute, renovate, vopsite, retencuite, transformările interioare ale vieților private vor purta în continuare riscurile seismice majore.

Metropolis Sancta, curator: Cristian Cojanu
Expoziție de grup: vali chincisan / mircea ciutu / nicolae comănescu / mihail cosuletu / răzvan năstase /
augustin răzvan radu

Share

Post Author: Cristian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *