1001 arte. Radu Lupu, „The Unarguable”

 

Întrebat despre interpretările sale favorite ale Sonatei pentru pian D960 de Schubert (ultima pe care acesta a scris-o şi cea care îmi întăreşte mie convingerea că Schubert este unul dintre motivele pentru care pianul a fost inventat pe lumea asta), Martin Cullingford, editor la Gramophone online îl nominalizează pe primul loc pe Radu Lupu. Şi spune despre interpretarea acestuia că este “unarguable”. Inutil de tradus acest cuvânt care, aşa, în engleză, este însă, după părerea mea, marele adevăr al acestui pianist. Din momentul în care pune mâna pe pian, toate reperele tale de ascutător sârguincios, căutător al “adevărului” vreunei bucăţi muzicale devin o glumă proastă. Totul e corect, e natural, e exact aşa cum trebuie să fie. Interpretările sale nu lasă loc de interpretare. Personale, paradoxal, tocmai printr-un soi de impersonalitate – omagiu adus compozitorului. Şi dacă ai crede că e doar o impresie de moment care se sfârşeşte cu ultimele acorduri, vei vedea cum Radu Lupu este pianistul la care te întorci ori de cate ori simţi nevoia să îl vizitezi, reverenţios, pe compozitor. Este interpretul care iţi aduce aminte de intâiul meritoriu al unei muzici, compozitorul.

Trăim într-o eră mediatică, în care avem o nevoie bolnavă de eroi cu acte în regulă, cu poza, cu prezenţă, eroi care să mişte, să se manifeste intru placul nostru şi al lor, şi care, cu propria voce să-şi legitimeze combatant discursul. Ei bine,  Radu Lupu nu este un erou. Nicidecum vreunul dintre acei artişti retraşi, departe de a fi un neînţeles, el a ales totuşi să se facă înţeles doar prin muzica pe care o cântă şi atăt. Nu dă interviuri şi asta îi pune în dificultate pe critici care, în lipsa argumentelor direct de la sursă, au ales, comod şi oarecum fals, să îi catalogheze interpretările ca introspective. Ceea ce găsesc eu la Radu Lupu nu este autoanaliză, ci posibilitatea pe care acest mare muzician i-o oferă, generos şi umil, ascultătorului, de a cunoaşte, printr-o mijlocire înţeleaptă, lumea compozitorului.

Miercuri, 4 septembrie, la Ateneul Roman, in ultima dintre cele trei aparitii in Festivalul Enescu, Radu Lupu vine cu doua sonate de Schubert, una dintre ele chiar cea despre care scriam la inceput.

Share

Post Author: Alina Bodocan

"Uite, Alinuți, ce nori! Seamănă cu cei de la Vama Veche..." (Yanis-fiul)

One thought on “1001 arte. Radu Lupu, „The Unarguable”

  • Amelia

    (15 martie 2017 - 15:37)

    Kudckcekmeceue yagis 2 dk etkili 10 dk hafif yalniz hava cok soguk:) Kararsiz bir sekilde yagiyor. Birkac video yakaladim ama onceki yagislar kadar etkili degil. Onumuzdeki saatlerde gelecek yagisi bekliyoruz.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *