Régis Jauffret, Microficţiuni

Astăzi dorim să vă recomandăm o carte specială: volumul „Microficţiuni”, de Régis Jauffret, în traducerea Irinei Mavrodin, abia apărut în librării.

Régis Jauffret este unul dintre marile nume ale literaturii franceze contemporane, fiind cunoscut şi în spaţiul românesc prin cele doua romane traduse anterior, Poveste de iubire şi Case de nebuni. Născut în Marsilia, în 1955, Jauffret s-a afirmat în literatura franceză prin romanele Univers, univers (2003), distins cu premiul Décembre, şi Asiles de fous/Case de nebuni (2005), distins cu premiul Femina. În 2007, romanul Microficţiuni a fost distins cu premiul France Culture/Télérama şi premiul pentru umor negru Xavier Forneret.

Cartea, pe care autorul a subintitulat-o roman, conţine, de fapt, cinci sute de micronaraţiuni tragicomice, aparent independente una de cealaltă, fiecare de o pagină, care converg într-un tablou ironic şi fără compromisuri al societăţii contemporane. Régis Jauffret s-a jucat cu microficţiunile, creând o adevărată enciclopedie a maniilor, a obsesiilor şi a disperării, aranjându-le alfabetic (de la „Acoperişul lumii” la „Zoo”) şi construind din toate aceste polaroide o perspectivă ameţitoare asupra condiţiei umane urbane. Pentru Irina Mavrodin, lectura „Microficţiunilor” înseamnă „intrarea într-o Comedie umană a societăţii noastre, scrisă de un Balzac al zilelor noastre, a unei societăţi a frustrării dusă la limita tragicului, a unei societăţi a disperării, a depresiei, a angoasei, a atacului de panică. E o societate de sinucigaşi, dar şi de ucigaşi, de maniaci şi de obsedaţi de tot felul, manii şi obsesii exercitate cu o incredibilă consecvenţă şi creatoare fantezie în raporturile interumane de toate felurile: între partenerii unui cuplu, între părinţi şi copii, între bunici şi nepoţi, între stăpân şi slugă, între înalt funcţionar şi funcţionar inferior etc. etc. “
Distins în 2007 cu premiul France Culuture/Télérama, romanul juxtapune poveştile cotidiene, pe cât de banale, pe atât de fascinante a sute de personaje – de la jurnalistul cinic la bătrânul pedofil, de la profesorul blazat la copilul nedorit de părinţi. Cititorul parcurge cartea ca şi cum ar parcurge o mulţime: recunoşte unele feţe şi, din când în când, pare să îşi recunoască propria siluetă.

Share

Post Author: 1001arte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *