Concurs 1001 arte şi Vellant: Revolutionary Road

Dacă nu aţi aflat deja, Vellant are o bibliotecă întreagă de dat în cel mai mare concurs al editurii de până acum, deschis bloggerilor & cititorilor inspiraţi.


Azi avem un concurs-aperitiv: romanul Revolutionary Road, de Richard Yates, va ajunge la cel mai inspirat comentator pe tema cuplurilor din literatură. Care dintre ele v-au convins şi care nu, cum le-aţi modifica soarta dacă aţi putea să interveniţi, ce cupluri ar ieşi dacă aţi încrucişa Romeo & Julieta cu Spuma zilelor? Aveţi liber la comentarii!

. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.

Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.
Share

Post Author: 1001arte

21 thoughts on “Concurs 1001 arte şi Vellant: Revolutionary Road

  • Dianne

    (5 martie 2011 - 17:20)

    Mie intotdeauna mi-au placut extremele (in literatura si nu numai). Ma gandesc la medievalii ce se sarutau printr-o frunza, la Lancelot si Guinevere, la care am visat veri intregi cand stateam la bunici, inconjurata de carti si de baieti cu biciclete din alea de carat
    porci cu ele…Dar pe de alta parte nici dementii aia din lunile de fiere ale lui Bruckner nu m-au lasat indiferenta. Si cred ca oricine viseaza sa aiba pe cineva atat de atent si tandru incat atunci cand trebuie sa te iubeasca in tacere dar cand s-a incins fierul sa stie sa nu rateze momentul. Literar vorbind, of course, gentlemen.

  • Dianne

    (5 martie 2011 - 17:34)

    Pe mine, trebuie sa recunosc, intotdeauna m-au atras extremele. Adica medievalii aia care se sarutau prin frunza, sau Lancelot si Guinevere. La ei visam cand eram mica. Acum, as fi aiurea sa zic ca dementii din lunile de fiere ale lui Bruckner m-au lasat indiferenta. Si cred ca la asta viseaza oricine: sa aiba aproape pe cineva care sa stie sa-si puna o frunza daca trebuie (la gura, adica) dar si sa nu rateze momnetul in care se incinge fierul. „Literar vorbind, of course.

  • alex moldovan

    (5 martie 2011 - 17:46)

    aha, extremele sunt de departe cele mai interesante 😀

  • Dianne

    (5 martie 2011 - 18:14)

    Atunci cand se ating devine si mai interesant. Atunci se-ncinge povestea si romanele capata farmec.

  • Hancianu Alexandra - Madalina

    (5 martie 2011 - 20:38)

    Cuplul meu favorit din intrega literatura universala este Scarlet si Rhett din ,,Pe aripile vantului” de Margareth Mitchell. Este, dupa parerea mea, cel mai bine structurat cuplu,se potrivesc de minune, ambii sunt ambitiosi, stiu sa treaca peste greutatile vietii, chiar daca, la prima vedere, ar lasa impresia unor oportunisti, al caror unic scop in viata sunt banii. Chiar daca aproape pe tot parcursul romanului povestea lor de dragoste este inclusa intr-un triughi amoros Scarlet-Ashley-Rhett, spre finalul romanului iese in evidenta iubirea dintre cei doi,faptul ca au fost mereu sortiti unul altuia, chiar daca poate uneori erau in contratimp. Finalul, desi trist, caci Rhett pleaca, lasa loc unei viitoare impacari, caci Scarlett va pleca inapoi la Tara, unde isi va face un plan pentru a-l recuceri.

  • Dima Lucica

    (5 martie 2011 - 20:48)

    Mereu am fost fascinata de cuplul Bonnie si Clyde. Celebrii proscrisi, talhari si criminali americani sunt favoritii mei, cred ca iubirea lor a fost una extrem de puternica, care a reusit sa depaseasca orice pericol, caci cei doi au ramas impreuna pana la moarte. S-au casatorit, mai tarziu au divortat, insa, in ciuda problemelor legale, au fost tot timpul complici, unul pentru celalalt, legati parca prin acest secret. S-a spus ca, atunci cand au fost omorati, Bonnie inca purta verigheta pe deget. Povestea lor de iubire, desi s-a sfarsit tragic, a fost una traita la maxim si extrem de emotionanta, poate si de aceea a dainuit peste ani.

  • scaramouche

    (5 martie 2011 - 21:40)

    Cuplul meu cel mai fain si pe care-l consider eu ca fiind cel mai plin de savoare si iubire e Martin Heidegger si Hannah Arendt, si corespondenta lor aparuta anii trecuti la Humanitas, daca nu ma-nsel. Desi nu sunt personaje de basm, sunt mai pline de candoare si de iubire decat toti rome-ii si julietele la un loc. Au acel realism vital unei iubiri si in plus, savoarea unei povesti traite intr-un mod unic. Se topesc toate granitele cand vine vorba de ei, si treci cu vederea si varsta si ideile societatii si chiar situatia civila. Exista o inaltare de tip maestru-ucenic, o iubire admiratie din partea ei si una creator-muza, din partea lui Heidegger, dar amandoua se contopesc la final intr-una tainica dintre doi oameni egali, care si-au consumat focul, au crescut, sau s-au desavarsit prin ideea vietii lor, opera lor, sinele interior, ajungand simplu doi oameni care atunci cand se reintalnesc isi pastreaza o diafana admiratie si vorbesc cu drag, suflet catre suflet. Cred ca o astfel de iubire e mai aproape de ideea descoperirii omului si sufletului decat luptele gen comedia dell arte si juliete nehotarate.

  • mihaeladitoscana

    (5 martie 2011 - 23:00)

    Alex Moldovan&Mariana Buruiana.un cuplu superb,care-si impart orice,fumeaza pana si din aceeasi tigara.el o tachineaza usor ea rade si mai au si o pisica ceea ce face din ei un cuplu perfect.n-as schimba nimic,e perfect asa. 🙂

  • Adria5n

    (6 martie 2011 - 0:53)

    Cuplul Bonnie si Clyde sunt idolii mei din filme … Imi plac modul in care actioneaza , cum postesc o tigara si tachinarea care inseamna iubirea dintre cei doi . IS PERFECT !

  • Ana

    (6 martie 2011 - 12:38)

    Cuplul format de Ana Karenina si contele Vronski, a caror poveste e spusa de la inceput si trecuta prin toate etapele unei povesti de dragoste, razbunare, ura. E mai interesant decat o poveste care se opreste brusc cand sunt amandoi fericiti si par ca asa vor ramane pentru totdeauna.

    • Lanette

      (24 octombrie 2016 - 4:13)

      Sunirpsirgly well-written and informative for a free online article.

    • migros kredit rechner

      (31 octombrie 2016 - 15:17)

      she was going to get you to use GOLGI! I’m so glad you like the products. Look forward to more posts and seeing your younger face!! Regards, Rita12b

    • lebensversicherung tod auszahlung

      (5 noiembrie 2016 - 8:17)

      Shantanu,I’m embarrassed to admit that I was planning on attending the Gubser colloquium last week, but somehow got busy with something else that day and forgot about it. I’ll probably try and go to Vafa’s to see what he has to say.So far, of the KITP talks I found the Nekrasov and Frenkel ones interesting, but haven’t found time to write about them. I see Polchinski is giving a general talk about string theory today…

    • http://www./

      (30 ianuarie 2017 - 1:36)

      Cornel, Jakub e ofuscat!! A zis ca nu ratezi nici o ocazie sa-i dai pe la nas super bere belgiana 🙂 Teaser!! :-)Drept urmare tot mergem pe la Liquor Store in speranta ca o sa gasim bere belgiana… :-)Pupici,Dana

  • Okty

    (6 martie 2011 - 16:00)

    Am vazut filmul si a fost excelent. Nu stiam ca este si o carte, acum am aflat.

    Trebuie insa sa recunosc ca cel mai frumos cuplu din literatura, cel putin din puctul meu de vedere a fost cel format din Landon Carter si Jamie Sullivan din „O plimbare de neuitat” – roman scris de Nicholas Sparks. La fel si cuplul format din ecranizarea romanului a fost unul excelent !
    Shane West si Mandy Moore au fost minunati !

  • Ellis

    (6 martie 2011 - 18:48)

    Am vazut filmul si este genial, daca si cartea este la fel ,inseamna ca trebuie sa o am in biblioteca .
    Mendes este un maestru in redarea unei povesti de un realism extrem! Cine a vazut „American Beauty” – o capodopera a anilor 2000 – ar trebui sa stie ca Mendes e asemeni unui medicament greu, indicat tuturor categoriilor, fie ca sunt optimisti incurabili, fie ca sunt nihilisti antipatici. Nu poti ramane indiferent la pentru o portie de viata necosmetizata, imbibata pana la refuz de rutina, frustrari, tensiune, morala anilor ’50…
    Constat ca DiCaprio poate face si roluri solide de compozitie in ultimii ani (vezi si „Cartita”, pentru care ar fi meritat un premiu!), iar despre Winslet nu mai poate fi adaugat nimic, decat ca ii calca pe urme lui M.Streep. O nota deosebita pentru rolul matematicianului bolnav psihic, singurula care pare sa rosteasca cu glas tare adevarul, cu majuscule, despre ceea ce se petrece in realitate…
    Il recomand mai ales celor casatoriti… Sunt multe lucruri in scenariu, ce se gasesc si in prezent in multe mariaje…
    Sunt nerabdator sa vad castigatorii.

  • Mihai

    (8 martie 2011 - 0:36)

    Fiind vorba de cupluri, as dori sa accentuez un trio..sa zicem ca imi plac romanele autohtone. Ma refer la Ion, Ana si Florica. E o poveste cunoscuta de foarte multa lume si apreciata in egala masura. Poate ca m-a impresionat povestea si din cauza faptului ca locuiesc la cativa kilometrii de locul unde au avut loc evenimentele din roman si am avut sansa de a cunoaste oameni ce corespund tiparelor personajelor din cartea lui Rebreanu. Oricum, complexitatea personajelor, si povestea lor, inclusiv din punct de vedere romantic, rivalizeaza cu marile opere din acest gen.

  • Lăcrămioara M

    (9 martie 2011 - 8:10)

    Discutând despre cuplurile din literatură, se impune o distincţie: cuplurile celebre şi … altele. Cele din prima categorie au ajuns să fie celebre datorită talentului creator al autorului sau inspiraţiei populare şi, ca urmare, a spune dacă m-au convins nu se mai pune problema. Mi se înşiruie prin minte iubiri puternice, pătimaşe sau raţionale: de la mitologicul Isis şi Osiris, până la Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Lancelot şi Guinevere, Ludovic al XVI-lea şi Maria Antoaneta…Cu excepţia cuplului regal francez, ce a supravieţuit scurgerii timpului doar prin asumarea destinului socio-politic, celelalte şi-au câştigat veşnicia datorită pasiunii arzătoare ce a unit de veacuri femeia şi bărbatul. Iubire şi sacrificiu, afecţiune mistuitoare şi trădare, destin şi restricţii sociale, viaţă întru iubire şi moarte, iată contrariile ce au zămislit atâta trăire, atâta mister, atâta suferinţă.
    Aşadar, „permutările” între cupluri n-ar crea chiar situaţii hilare. Poate doar ciudate din cauza contextului social sau temporal diferit. Cum pleacă Isis pe tărâmul morţilor ca să-şi găsească iubitul ucis (soţul şi fratele), la fel Julieta alege paharul morţii pentru a-şi urma alesul inimii, Romeo. Rivalitatea dintre familiile din care fac parte îi apropie de cuplul Tristan şi Isolda. Pe de altă parte, încrâncenarea între conştiinţa datoriei faţă de soţul impus şi iubirea pătimaşă faţă de amant alătură pe Tristan şi Isolda de cuplul Lancelot şi Guinevere.
    Linia comună a tuturor acestora e pasiunea iubirii, cea care, oricât ai încerca s-o înăbuşi, îşi va cere drepturile, trecând peste convenţii de orice natură…

  • Valy

    (9 martie 2011 - 16:25)

    Gatsby (the great) si Daisy (the married), in primul rand pentru povestea lor care, desi lasa la inceput o impresie de o superficialitate rara si plina de momente de insensibilitate (nesimtire) ca, pe masura ce avansam in roman sa se dovedeasca de o profunzime aleasa. Fitzgerald ne lasa intai sa vedem doar capriciile si orgoliile personajelor ca apoi sa descoperim ca dragostea lor era singurul lucru important.

  • Valy

    (9 martie 2011 - 16:30)

    Sau Hamlet si Ofelia. In Shakespeare gasim cele mai pasionate si mai autentice povesti de dragoste. Othello si Desdemona, Macbeth si Lady Macbeth, nu exista piesa in care sa nu avem un cuplu care sa iubeasca in toate variantele iubirii (de atunci si de azi). Gelozie, nebunie, fericire, paradiziac, mitic, etc.

  • juriul

    (10 martie 2011 - 10:49)

    Ca de obicei, răspunsurile voastre s-au ridicat la cele mai înalte niveluri ale inspiraţiei! Având totuşi de ales un singur câştigător, spunem aşa: cartea a fost câştigată de Scaramouche! Cu acestea fiind zise, vă mulţumim şi vă mai aşteptăm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *